Datorită substratului geologicmiocen, la limita dintre zonele montană și subcarpatică au apărut formațiuni de cute diapire[3] cu sâmburi de sare aquitaniană[3]. Zona are astfel ca substrat argile și gresii de cuvertură, pe molasă[3] salmastră[3] a unui masiv de sare, înconjurat de gresii și șisturi argiloase[3]. Prin dizolvarea sării de către apa infiltrată prin brecii[3] au apărut goluri carstice, ceea ce în ultimă instanță a dus la prăbușirea stratului acoperitor.
Versanții platoului Meledic au canioane adânci de 5-6 m cu lățimi de 0,5 - 3 m și rupturi de pantă[3] de 2 m.
Numeroase depresiuni ovale sau rotunde acoperite de apă, mlăștinoase sau uscate, reprezintă doline simple sau îngemanate, extrem de largi (diametrul maxim de 40m) și adanci (pana la 25m)[4], cu versanți abrupți ce s-au format în condițiile în care sarea se află la adâncime mai mare.
Prin îngemănarea dolinelor au apărut uvale[3] în care s-au cantonat lacuricarstice , cele mai reprezentative fiind Lacul Mare și Lacul Castelului. Formarea lor a trecut prin mai multe faze:
aportul din pluvial și lipsa contactului cu masivul de sare (pe care s-a format aceste lacuri) a determinat îndulcirea apei și implicit schimbarea vegetației.
Peșterile (endocarste saline) constituie un ansamblu complex ce reunește 47 mari cavități[5], dintre care majoritatea în platoul Meledic și aproxiamtiv un sfert în bazinul Jgheabului.
Particularități
Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului Meledic și Peștera cu 3 intrări sunt cele mai mari[6].
"6S" se găsește cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală[3] în care au fost identificate alte 4 peșteri.Este situată la nord de Lacul Mare, la baza unui versant abrupt cu înălțimea de 15m. A obținut în 1980 recordul mondial ca cea mai lungă peșteră în sare. În 1983 însă peștera ICRC (MALHAM) din Israel a fost descoperită, devenind cea mai lunga - peștera 6S de la Mânzalesti trecand pe locul al doilea in lume ca lungime[4]. Aceasta peșteră se mai remarcă și prin abundența, varietatea și frumusețea concrețiunilor de sare.
Peștera are o lungime de 1220 m și o denivelare de 32 m[7]. Intrarea principală este aproape blocată de alunecările provocate de ploi.
Conține diferite tipuri de formațiuni : stalactite alb, roz, galben,roșu aprins, cenușiu și maroniu și un mic număr de stalagmite cu înălțimi de câțiva centimetri și grosimi de 5 – 8 cm.
Vegetația[9] este din plante halofite[3] amestecate în mozaic cu specii caracteristice florei de mull[3]; toate speciile erbacee sunt în principal subtermofile și uneori iubitoare de pe locații însorite (termofile).
Procentul redus de împădurire al zonei și prezenta anticlinalelor într-o configurație orientată în general spre sud-sudvest, creează habitate favorabile speciilor cu caracter pontic sau mediteraneean[9], astfel că valoarea științifică a arealului este completată de existența într-o astfel de zonă cu un regim de climă blândă a:
tufărișurilor de cătină albă (Hippophae rhamnoides)
De frumusețea zonei a fost convins și Alexandru Vlahuță, fapt ce l-a determinat sa scrie un capitol intitulat “Meledic” în lucrarea sa “România pitorească”.[10]
Oportunități turistice locale
Lacul, pe marginea căruia se află o pensiune și un camping, are în apropiere 25 de sculpturi din lemn aparținând unei tabere de sculptură, inițiată în iunie2001 de Cornelia Ionescu Ciurumelea împreună cu profesorul Dumitru Cristea[6]
"Sfinxul" de pe Breazău (cunoscut și sub denumirea de Sfinxul de la Buștea)- Stâncă de aproximativ 5-6 m înălțime situată pe culmea Breazău [11], aflată pe stânga văiiSlănicului
^ abcdefghijklmnoMic dicționar de termeni (absenți momentan în Wiki.ro)
Aquitanian (Geol.) primul stagiu al Miocenului, situat aproximativ între 23 - 20,5 Ma anterior
Anemolită ~e s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe)
Brecie s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. Din germ. Breccie. Sursa: DEX '98
Cută diapiră (Geol.) îndoitură a stratului de sare, care datorită presiunii laterale a străbatut stratele de altă natură petrografică, "Mic glosar de termeni montani" - Portalul ScriTube
Halofit ~ă (~ți, ~te) și substantival (despre plante) Care crește pe soluri sărate. /<fr. halophyte Sursa: NODEX
Molasă ~e s.f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit din nisipuri, gresii, argile și conglomerate de ciment calcaros slab consolidat, frecvent în stratele miocenului. /<fr. mollasse Sursa - Compilație DEX 98+DN+NODEX
Mull sn (Geol) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei – Din fr mull, germ Mull
Petrografie s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. - Din fr. pétrographie.Sursa : DEX '98
Ravenă ~e s.f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie. /<fr. ravin Sursa: NODEX
Ruptură de pantă - Schimbarea bruscă a înclinării pantei unui profil de râu, ghețar, a unui versant. Este determinată de natura rocilor, structura, schimbarea tipului sau intensității eroziunii, falii, mișcari tectonice etc. Sursa Dicționar de Termeni Geografici[nefuncțională]
Salamastru, -ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster)Sursa: MDN
Șist, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. – Din fr. schiste. Sursa: DEX '98 Șistul argilos sau argilitul este o rocă sedimentară cu granulație mică, alcătuită din particule siltice și argiloase, cu stratificație fină, lamelară. Sursa www.crispedia.ro
Uvală ~e s.f. (Geol.) Formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. [< fr. ouvala, germ. Uvala, engl. uvala]
