Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. Pagina a fost modificată ultima oară de către Romanichthys Valsanicola (Contribuții • Jurnal) acum 5 zile.

Podgoria
—  Plasă  —
Țară	Regatul României
Județ	Muscel
Reședință	Golești
Comune rurale	Valea Mare, Ștefănești, Golești, Văleni, Vrănești, Gorgani, Călinești, Topoloveni, Golești-Badei, Leurdeni, Ciulnița, Budișteni, Glîmbocelul, Țigănești, Priboeni, Beleți, Dobrești
Populație
- Total	20,376 locuitori
Prezență online
Modifică date / text

Plasa Podgoria a fost o unitate administrativ-teritorială situată în sudul județului Mușcel, delimitată astfel: la nord-vest de plășile Rîurile-Argeșelul, la est de județul Dâmbovița, iar la sud de râul Argeș, care o separa de județul Argeș. În forma sa triunghiulară, această plasă a reunit diverse comune rurale, având o diversitate geografică și economică remarcabilă.

În secolul al XVIII-lea, Plasa Podgoria includea două subdiviziuni: Plasa Dealului (care cuprindea comunele de la Valea Mare până la Călinești) și Plasa Cârcinovul (comunele de la Cârcinov până la Glîmbocata). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Plasa Podgoria era compusă din 46 de cătune grupate în 17 comune: Valea Mare, Ștefănești, Golești, Văleni, Vrănești, Gorganul, Călinești, Topoloveni, Golești-Badei, Leurdeni, Ciulnița, Budișteni, Glîmbocelul, Țigănești, Priboeni, Beleți și Dobrești. Reședința plășii era la Golești.

Râul Argeș udă partea de sud a plășii, contribuind la fertilitatea solului. De la nord la sud, plasa este traversată de văile râurilor Valea Mare, Vrănești, Cârcinovul, Gorgani și Glîmbocelul, toate vărsându-se în Argeș pe malul stâng.

Partea de nord a plășii este predominant deluroasă, cu pante abrupte, iar în est relieful devine mai accidentat, în special în zona comunei Dobrești. De asemenea, zonele sudice sunt acoperite de păduri și livezi.

Plasa era recunoscută pentru producția agricolă și viticolă. Se cultivau cereale și se îngrijeau vii întinse, producând un vin renumit, menționat încă din secolul al XVII-lea de Patriarhul Macarie al Antiohiei. Dealurile din apropierea Piteștiului erau faimoase pentru viile lor, iar culesul strugurilor era un prilej de sărbătoare locală.

Plasa Podgoria era străbătută de calea ferată București-Pitești, cu stații în Leurdeni, Golești și Florica. De la Golești, linia ferată se bifurca spre nord, către Câmpulung, și spre vest, către Pitești. Șoseaua națională București-Pitești traversa partea de sud a plășii, fiind conectată de o rețea de drumuri comunale.

La finalul secolului al XIX-lea, populația plășii era de 20.376 locuitori, toți români. Locuitorii se ocupau în principal cu agricultura, viticultura și meșteșugurile. Plasa avea 35 de biserici și fiecare comună dispunea de cel puțin o școală rurală mixtă.

Plasa Podgoria ilustrează diversitatea și bogăția vieții rurale din zona de sud a județului Mușcel. Îmbinând relieful variat, agricultura prosperă și tradițiile culturale, această plasă a fost un punct central al regiunii, conectat prin drumuri și căi ferate, cu o economie locală bine dezvoltată.

• George Ioan Lahovari Marele Dictionar Geografic Al Rominiei 4]