PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Pierre de Ronsard
500 de ani de la naștere

Născut	11 septembrie 1524^[1] Couture-sur-Loir, Centre-Val de Loire, Franța
Decedat	27 decembrie 1585 (61 de ani)^[2]^[3]^[1]^[4]^[5] La Riche, Centre-Val de Loire, Franța
Părinți	Louis de Ronsard[] Jeanne Chaudrier[][[Jeanne Chaudrier (- Aft 1540)\|]]
Frați și surori	Claude de Ronsard, Seigneur de la Poissonière[*]
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	poet scriitor
Locul desfășurării activității	Franța^[6]
Limbi vorbite	Middle French[*]^[7] limba franceză^[8]
Activitate
Studii	Universitatea din Paris
Pregătire	Jean Dorat[*]
Profesor pentru	Jean Vauquelin de La Fresnaye[*]
Limbi	Middle French[*]
Mișcare/curent literar	Pléiade[*]
Semnătură

Modifică date / text

Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie 1524, Couture-sur-Loir, Centre-Val de Loire, Franța – d. 27 decembrie 1585, La Riche, Centre-Val de Loire, Franța) a fost un poet francez.

A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa Discours de la Misère de ce Temps (1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.

Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în epocă sub denumirea de Pleiada maestrului Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând, Remi Belleu.

Maestrul Ronsard avea un proiect literar măreț, La Franciade, o epopee dedicată însuși regelui, dar, după moartea acestuia, survenită la 1574, poetul avea să își piardă întreaga inspirație.

În tot timpul festivităților s-a aflat la Curte, elogiindu-l pe rege în versuri și sonete, compuse pe placul invitaților. Din nefericire, el nu avea cum să audă aprecierile celor prezenți, suferind de surzenie.

Opere

Moartea Mariei Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă, În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori, Și cerul gelozind-o de viile-i culori, Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală; Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și moi: Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi, Tânjește-ncet și moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe, Când lut și cer cinstitu-au suava-ți frumusețe, Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.

La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare, Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug de floare, Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.

Traducere: Nicu Porsenna

Ferice clipa Ferice clipa unică din viață, Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis, Ori barem m-au zvârlit într-un abis, Și-acolo m-am făcut un sloi de gheață.

Ci drept e că trupeasca trăsătură O am mereu, dar sufletu-mi fugit Trăiește-n tine ca-n sălaș iubit, Și m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeș uneori întorci spre mine Focoșii ochi, simt cum îmi curge-n vine Un râu de flăcări ce-mi dă viață iar,

Și moaie frigul care-n sânge-l port; Dar ușurarea-i slabă și-n zadar, Căci fără suflet eu rămân tot mort.

Traducere: Nicu Porsenna

Note

^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Pierre Ronsard, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017
^ Pierre de Ronsard, Gran Enciclopèdia Catalana
^ Pierre de Ronsard, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ Pierre de Ronsard, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017
^ Commons Creator page[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)