Piatra filozofală (în latină: Lapis philosophorum, în arabă: El Iksir, de unde și cuvântul „elixir”) este o substanță legendară cu ajutorul căreia alchimiștii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur. De asemenea, era considerată și panaceu: licoare care avea puterea (potrivit concepției alchimiste) de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică.
În alchimie
Având atâtea proprietăți miraculoase, e limpede că obținerea piatrei filozofale a fost unul din obiectivele alchimiei, identificându-se cu Magnum opus.[1]
În cadrul istoriei alchimiei, să menționăm căteva personalități care au avut concepții pro sau contra posibilității obținerii acestei substanțe miraculoase:
Jabir ibn Hayyan (c. 721 - c. 815), alchimist arab, cu numele latinizat Geber, considerat părintele chimiei, susține posibilitatea transmutării plumbului în aur sau argint. Pentru aceasta ar fi fost necesar acel al-iksir, substanță pe care Geber o imagina ca fiind o pulbere de culoare roșie.
Avicenna (980-1037), savant și filozof tadjico-persan, care preia și dezvoltă elementele înaintate ale gândirii aristotelice, este sceptic în privința pietrei filozofale, discreditând teoria transmutării substanțelor.
Unul dintre cei care au avut implicatii importante in studiul acestei substante a fost Isaac Newton care a scris o asa-zisa ,,reteta", alcatuita din limba latina, greaca veche si engleza veche, acestea fiind completate cu simboluri[necesită citare].