Falangiotarbidele sunt arahnidefosile care au trăit în perioadeleDevonian, Carbonifer și Permian.[1] Până în prezent fosilele acestor arahnide s-au găsit în Europa și America de Nord. Prima fosilă a fost descoperită în depozitele de cărbune din Germania.[2]
Morfologie externă
Corpul falangiotabidelor este aplatizat. Aspectul extern manifestă asemănări, într-o anumită măsură, cu opilioacarienii contemporani. Corpul este divizat în două regiuni (tagme): prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Prosoma prezintă formă triunghiulară, median erau așezați trei perechi de ochi fasetați (compuși).[3] Lateral se evidențiază trei șanțuri perpendiculare pe linia mediană.[4][5]
Chelicerele sunt alcătuiți din două articole, ultimul având aspectul unei gheare.[6] Pedipalpii se compun din cele șase articole: coxă, trohanter, femur, patelă, tibie și tars. Din punct de vedere morfologic, pedipalpii arătau ca picioare, dar sunt mai mici. Membrele locomotoare sunt alcătuite din șapte articole: coxă, trohanter, femur, patelă, tibie, bazitars și tars.[4]
Tergitele anterioare ale opistosomei sunt foarte scurte. La unele specii, regiunea posterior-dorsală a opistosomei este acoperită cu o placă unică (fără semne a segmentării). Orificiu anal este situat pe partea dorsală a corpului. Pe partea ventrală a opistosomei erau amplasate trei perechi de stigme, respirația fiind de tip traheală. În rest aceste arahnide sunt slab studiate.[4][7]