Petre Ionescu-Muscel

Petre Ionescu- Muscel
Date personale
Născut6 iunie 1901
Domnești
Decedat18 decembrie 1972
București
PărințiTatăl: Pr. Nicolae Ionescu
Frați și suroriIosif Ionescu- Muscel, Lenuța Ionescu, Grigore Ionescu
Căsătorit cuLavinia Ionescu
CopiiAnca și Mândra Ionescu
Naționalitate România
Activitate
Partid politicPNL
Profesor Univ. Dr. la Facultatea de Drept, București (1924-1949), Prefect de Muscel (1937)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Petre Ionescu-Muscel (n. 6 iunie 1901, Domnești – d. 18 decembrie 1972, București) a fost un profesor universitar doctor, laureat al Universității din Roma, fost prefect al județului Muscel, pionier al școlii pozitive penale din România.[1] Era unul din cei 10 copii ai preotului Nicolae Ionescu.[1]

Studii

După terminarea cursului primar la Domnești cu învățătorul N. Hănescu, și-a continuat studiile la Câmpulung.[2] La 16 ani, după decesul părinților, Petre Ionescu-Muscel se afla la București unde a urmat clasa a VI-a de liceu, pe care l-a făcut în particular, fiindcă nu avea bani pentru a urma liceul de stat. În 1924 a absolvit facultatea de Drept din București. Doi ani mai târziu, statul italian a acordat două burse de studii la Roma (1926).[3] Acordarea burselor s-a făcut pe bază de concurs. Candidatul Petre Ionescu-Muscel a fost admis ca bursier la Universitatea din Roma. Examenul de doctorat l-a susținut la 16 iulie 1928 cu teza „Doctrina pozitivă penală”, sub coordonarea profesorului Enrico Ferri.[3]

Activitate profesională

După doctorat devine avocat la Curtea de Apel București, Secția a III-a, își continuă cariera didactică ca profesor universitar în cadrul Facultății de Drept, Universitatea București (1924-1949), fost prefect de Muscel din partea Partidului Național Liberal (1937), sub I. Gh. Duca, neurmând însă fracțiunea lui Gh. Tătărăscu.[1] A fost membru corespondent al „Giustizia Penale Italiano”, susținând conferințe la Roma, Milano, Torino.[3]

După război, transformările politico-sociale au schimbat soarta profesorului dr. Petre Ionescu-Muscel. Prin reforma învățământului i-a fost desființată catedra fiind nevoit să lucreze în fabrica „Textila Grivița” pentru a-și întreține familia.[1]

Din inițiativa și prin munca sa permanentă s-au realizat opere ce au ridicat comuna Domnești sub toate aspectele:

  • Construirea spitalului (1937);
  • Banca Populară „Agricola” (1935);
  • Construirea băilor populare (1935);
  • Reconstrucția școlilor și formarea grupului Școlar și Agricol (1942). Începând cu anul școlar 2009-2010 se va numi Colegiul Tehnic „Petre Ionescu-Muscel”[1]
  • Declararea comunei stațiune balneoclimaterică (1936).

Studii și articole

  • Antropologia criminală și pozitivismul penal (1929)
  • Doctrina pozitivă penală (București, 1922; traducere din limba italiană)
  • L*uomo delinquente (1929), sintetizarea operei lui Cesare Lombroso
  • Enrico Ferri - profesorul și opera (1929)
  • Raffaele Garofalo (contribuția sa la fondarea Școlii Pozitive Penale), București, 1930
  • Sur le droit penal en Roumanie (București, 1931)
  • Istoria dreptului penal român (București, 1931)

Note

  1. ^ a b c d e Hiru, Ion; Baciu, George (). Domnești. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie. Alfa. p. 385. 
  2. ^ Hiru, Ion (). Celebrități din negura uitării. I. Tiparg. p. 519. 
  3. ^ a b c Hiru, Ion; Danciu, Mădălina Elena (). Întru neuitare. Periplu de suflet prin istoria unui sat (Domnești: documente, oameni, fapte). Pim. p. 524. 

Bibliografie

  • Danciu, Mădălina Elena (2020), Întru neuitare. Periplu de suflet prin istoria unui sat (Domnești: documente, oameni, fapte), Iași: Editura Pim.
  • Hiru, Ion C. (2011), Celebrități din negura uitării, vol. I, Pitești: Editura Tiparg, pp. 517-529.
  • Hiru, Ion C.; Baciu, George (2009), Domnești. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie, Iași: Editura Alfa, pp. 341-354.