Peloponez (în greacăΠελοπόννησος, transliterat: Pelopónnisos) este o peninsulă în sudul Greciei, constituind aproape întreg teritoriul țării de la sud de Golful Corint. Este de asemenea o regiune a Greciei, formată din 5 prefecturi. Regiunea Peloponez acoperă doar parțial peninsula.
Geografie
Peloponezul are o suprafață de aproximativ 21 549 km². Formează partea sudică a Greciei continentale, deși teoretic este o insulă după construirea Canalului Corint în 1893. Are două legături terestre cu restul Greciei, una naturală sub forma Istmului Corint și una artificială, reprezentată de Podul Rio-Antirio (terminat în 2004).
Peninsula are un interior muntos și coaste neregulate, cel mai înalt punct fiind Muntele Taygetus. Include patru peninsule îndreptate spre sud, Messenia, Peninsula Mani, Capul Malea (cunoscut de asemenea ca Epidaurus Limera), și Argolida în nord-estul îndepărtat al Peloponezului.
În largul coastei peloponeziace se află două arhipelaguri: Insulele argo-saronice spre est și Insulele ionice în vest. Insula Kythira, din apropiere de peninsula Epidaurus Limera din sudul Peloponezului este considerată ca făcând parte din Insulele ionice.
Istorie
Peninsula a fost locuită încă din preistorie. Numele său actual provine din mitologia greacă, în special legenda eroului Pelops despre care se spune că ar fi cucerit întreaga regiune. Numele Peloponnesos înseamnă "Insula lui Pelops". În evul mediu, peninsula a fost cunoscută sub numele de Moreea. După etimologia populară, acest lucru se datorează cruciaților care au descoperit plantații întinse de duzi (grecește: moreai) folosiți de industria înfloritoare a mătăsii.
Peloponezul a fost în continuare condus de Imperiul Bizantin, deși unele regiune a fost pierdute în fața invadatorilor venețieni și franci. Francii au fondat Principatul Ahaia în jumătatea nordică a peninsulei în 1205, iar venețienii mai multe porturi pe coastă, printre care Monemvasia, Pylos și Koroni, rămânând până în secolul al XV-lea. Bizantinii au păstrat controlul asupra părții de sud a peninsulei, condusă de la orașul fortificat Mystras în apropiere de Sparta. Ei au încercat o revenire, între jumătatea secolului al XIII-lea și jumătatea secolului al XV-lea, când turcii otomani au ocupat peninsula în anii 1458 - 1460. Venețienii au ocupat anumite regiuni din Peloponez între 1699 și 1718, însă controlul turcesc era puternic, și era confruntat doar cu răscoale sporadice în peninsula Mabi, cea mai sudică parte a Peloponezului.
În timpul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, regiunea a devenit săracă și o mare parte a populației a emigrat, îndreptându-se spre orașe, în special Atena, și spre alte țări, cum ar fi Statele Unite sau Australia. A fost afectată puternic în timpul celui de-al doilea război mondial și a războiului civil grec, în peninsulă fiind comise unele dintre cele mai mari atrocități din țară din timpul acelor conflicte. Nivelul de trai a crescut semnificativ în întreaga Grecie între timp, mai ales după ce țara a intrat în Uniunea Europeană în 1981.
Orașe
Cele mai importante orașe din Peloponez sunt (recensământul din 2001):
În Peloponez se află situate numeroase situri arheologice, începând cu epoca bronzului și terminând cu evul mediu. Printre cele mai importante se numără:
Bassae (așezare antică, și templul lui Epikourios Apollo)