Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. Acest articol a fost etichetat în aprilie 2016.

Acest articol pare să se bazeze excesiv pe surse prea îndeaproape asociate subiectului, fapt care îl împiedică să fie verificabil și neutru. Vă rugăm să ajutați la îmbunătățirea lui înlocuind aceste surse cu citări mai corecte din surse de încredere și independente de subiect.

Compozitorul Paul Constantinescu în Oratoriul bizantin de Paști reușește șă realizeze pentru cultura românească „o premieră absolută, singura încercare de până atunci de a oferi o replică românească – reverențioasă, omagială și totodată originală – oratoriilor bachiene sau, în general, repertoriului european”.^[1]

Datând din 1943 – și revizuit în 1948 –, Oratoriul bizantin de Paști este „o simbioză puțin obișnuită și de o forță expresivă remarcabilă, între melodia bizantină și spiritualitatea protestantă a Pasiunilor bachiene. (…) Tensiunea dintre «național» și «universal», atât de discutată în epoca lui Paul Constantinescu și revenită în actualitate pe cu totul alte paliere, este admirabil topită în această partitură”.^[1]

Note

• Tomescu, Vasile (1967): Paul Constantinescu. București: Editura muzicală
• Ionașcu, Stelian: Paul Constantinescu și muzica psaltică românească, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române
• Hârlav-Maistorovici, Sanda (2004): Paul Constaninescu. Despre poezia muzicii, Ploiești: Editura Premier
• Hârlav-Maistorovici, Sanda (2015): Creația componistică a lui Paul Constaninescu. Catalog cronologic, București: Editura Muzicală
• Hotoran, Anamaria Mădălina (2008), Patimile și moartea Domnului în viziunea componisticii secolului XX – genul pasiunii, Cluj-Napoca: Editura Risoprint, p. 43-65

Acest articol despre muzică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.