Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat

Partidul Național Țărănesc
Creștin Democrat
Sigla PNŢCD
AbrevierePNȚCD  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteAurelian Pavelescu
Secretar generalOdon Agoston
Date
ÎnființatDecembrie 1989, continuator al PNȚ (1926)
SediuBulevardul Carol I, Nr. 24,
Sector 2, București
Informații
Ideologie oficialăCreștin-democrație
Conservatorism național[1]
Monarhism
Agrarianism
Suveranism[2]
Euroscepticism[3]
Poziție politicăCentru-dreapta către dreapta
Slogan politicRenaștem pentru România ta!
Afiliere internaționalăInternaționala Centrist-Democrată (IC-D)
Afiliere europeanăMișcarea Politică Creștină Europeană (MPCE)
Grup europarlamentarConservatorii și Reformiștii Europeni (CRE)
Culori oficialeAlbastru, alb și verde
Senat
0 / 136
Camera Deputaților
0 / 330
Parlamentul European
0 / 33
Consilieri Județeni
0 / 1340
Primari
1 / 3176
Consilieri Locali
42 / 39900
Prezență online
www.pntcd.ro
Acest articol se referă la partidul actual. Pentru partidul din perioada interbelică, vedeți Partidul Național-Țărănesc.

Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (abreviat PNȚCD sau PNȚ-CD) este un partid politic neparlamentar de centru-dreapta spre dreapta din România, care se consideră continuatorul Partidului Național Țărănesc (PN-Ț/PNȚ) istoric ce a activat în Regatul României între 1926 și 1947. A făcut în trecut parte la nivel european din Partidul Popular European (PPE), iar în martie 2020 a fost primit în Mișcarea Politică Creștină Europeană (ECPM).[4] Actualmente, partidul nu are niciun europarlamentar. De asemenea, partidul are o reprezentare politică foarte mică la nivel politic local pe țară, din punctul de vedere al totalului de aleși locali. Împreună cu Partidul Național Liberal (PNL) contemporan, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) este unul dintre cele mai vechi partide din România postdecembristă. De asemenea, până în prezent, s-au scindat două partide din PNȚCD, mai precis Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache (PNȚMM) respectiv Alianța Național Țărănistă (ANȚ).

Activitatea

Reînființarea și perioada de opoziție

De la stânga la dreapta: Ion Diaconescu, Corneliu Coposu și Ion Rațiu, în timpul unei manifestații la București, în anul 1990.

În decembrie 1989, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) ca succesor al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) din Perioada interbelică. Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată (ICD), însa a implicat și schimbarea radicală a programului partidului.

PNȚCD ca lider al coaliției de guvernare (1996–2000)

După guvernarea 1996–2000, aspru criticată, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), principalul exponent al Convenției Democrate Române (CDR), nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral.

După ieșirea de la guvernare și din parlament

La alegerile parlamentare din 2000, partidul a optat să candideze într-o coaliție, al cărui prag electoral a fost prea mare pentru a putea fi atins. Partidul nu a mai intrat în Parlament și a continuat să fie marcat de lupte între diverse facțiuni și diverși lideri.

În martie 2005, partidul a fuzionat cu Uniunea pentru Reconstrucția Romaniei (URR) și și-a schimbat denumirea în Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD).[5][6]

În septembrie 2006, a revenit la vechiul nume - Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD).

La data de 21 ianuarie 2007, în funcția de președinte a fost ales omul de afaceri Marian Miluț, care a devenit membru al partidului în anul 2005. El a fost urmat de Aurelian Pavelescu. În 2011, un congres ținut în luna iunie l-a ales ca președinte pe Victor Ciorbea.[7] În septembrie, facțiunea condusă de Vasile Lupu și Aurelian Pavelescu a organizat un nou congres extraordinar al PNȚCD, contestat de către Victor Ciorbea.[8] Congresul a avut loc la București, la Palatul Parlamentului, în ziua de 17 septembrie 2011. Vasile Lupu a fost ales președinte, iar Pavelescu secretar general.[9] Ambele facțiuni își propuneau revenirea în Parlament și promovarea restaurării monarhiei în România.[7][9].

În cele din urmă, au rămas doi pretendenți pentru titlul de președinte - Pavelescu și Ciorbea. Cel dintâi a primit recunoașterea tuturor formațiunilor ca lider al partidului, în vreme ce Victor Ciorbea a părăsit partidul, aderând la Partidul Național Liberal (PNL).

Revenirea în Parlament și refacerea Alianței D.A

În anul 2012, PNȚCD a semnat o alianța electorală cu Partidul Democrat Liberal (PDL) și Forța Civică (FC), constituind Alianța România Dreaptă (ARD). În cadrul alianței, PNȚCD a redevenit partid parlamentar, obținând un loc de deputat (Ioan Mihăilă) și unul de senator (Valeriu Todirașcu), ambele la București.

În urma congresului din 20 aprilie 2013, partidul a fost reunificat, Pavelescu fiind ales președinte, iar aripile fiind dizolvate. În toamna anului 2013, PNȚCD a încheiat un protocol de colaborare cu Inițiativa România Liberală (IRL), fondată de liberali care au părăsit Partidul Național Liberal (PNL). În noiembrie 2013, Pavelescu a fost reconfirmat în funcție, iar fondatorii IRL: președintele fundației, Vlad Moisescu, secretar general al PNȚCD, deputatul Diana Tușa și primarul sectorului 1 al capitalei Andrei Chiliman vicepreședinți. Și fostul deputat democrat-liberal Maria Stavrositu a fost aleasă vicepreședinte, alături de fostul avocat al poporului, Gheorghe Iancu.

Întrucât în anul 2014, Forța Civică (FC) a fuzionat cu Partidul Democrat Liberal (PDL), alianța D.A. și-a încetat existența.

Istoric electoral

Alegeri prezidențiale

An Candidat Alianță Primul tur Al doilea tur Rezultat
Voturi Procente (%) Voturi Procente (%)
1990 Ion Rațiu N/A 617.007
4,29 / 100
Nu a existat N/A Locul 3
1992 Emil Constantinescu CDR 3.717.006
31,24 / 100
4.641.207
38,57 / 100
Locul 2
1996 Emil Constantinescu CDR 3.569.941
28,22 / 100
7.057.906
54,41 / 100
Ales președinte
2000 Mugur Isărescu CDR 2000 1.069.463
9,54 / 100
Nu s-a calificat N/A Locul 4
2004 Gheorghe Ciuhandu N/A 198.394
1,90 / 100
Nu s-a calificat N/A Locul 5
2009[10] N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2014[11] N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2019[12] N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2024 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A

Alegeri parlamentare

An Voturi Procente (%)[a] Senat Camera Deputaților Poziție Rezultat Guvern
1990 348.637
351.357
2,50 / 100

2,56 / 100
1 / 119
12 / 395
4 Opoziție Roman I (1989–1990)
Roman II (1990–1991)
Roman III (1991)
Stolojan (1991–1992)
1992 2.210.722
2.117.144[b]
20,16 / 100

19,46 / 100
21 / 143
41 / 341
2 Opoziție Văcăroiu (1992–1996)
1996 3.772.084
3.692.321[c]
30,70 / 100

30,17 / 100
25 / 143
81 / 343
1 Coaliție Ciorbea (1996–1998)
Vasile (1998–1999)
Isărescu (1999–2000)
2000 575.706
546.135[d]
5,29 / 100

5,04 / 100
0 / 140
0 / 345
6 Opoziție extraparlamentară Năstase (2000–2004)
2004 196.027
188.268
1,90 / 100

1,85 / 100
0 / 137
0 / 332
6 Susținere extraparlamentară Tăriceanu I (2004–2007)
Tăriceanu II (2007–2008)
2008[e] N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2012 1.239.318
1.223.189[f]
16,71 / 100

16,51 / 100
1 / 176
1 / 412
2 Opoziție Ponta II (2012–2014)
Opoziție Ponta III (2014)
Ponta IV (2014–2015)
Susținere parlamentară Cioloș (2015–2017)
2016 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2020 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
2024 371
270
0,00 / 100

0,00 / 100
0 / 134
0 / 331
26 N/A N/A

Președinți ai PNȚCD

Personalități

Vezi și

Note

  1. ^ Primul procent este pentru Senat iar al doilea pentru Camera Deputaților.
  2. ^ A fost parte a alianței electorale Convenția Democrată Română (CDR).
  3. ^ A fost parte a alianței electorale Convenția Democrată Română (CDR).
  4. ^ A fost parte a alianței electorale Convenția Democrată Română 2000 (CDR 2000).
  5. ^ A candidat pe listele Partidului Național Liberal (PNL), însă nu a obținut niciun mandat de parlamentar.
  6. ^ A fost parte a alianței electorale Alianța România Dreaptă (ARD).
  1. ^ Romania (în engleză), Europe Elects 
  2. ^ Media, New Times (), PNȚCD și partidul lui Liviu Dragnea vor să se alieze pentru a crea un pol politic [[suveranism |suveranist]]. Liviu Dragnea a primit „Medalia Omagială Iuliu Maniu” din partea conducerii PNȚCD, NewsBucovina  Conflict URL–wikilink (ajutor)
  3. ^ Gal, Sven-Alexander; Sven-Alexander Gal (), PNȚ și europenismul:Maniu și Gafencu, România Europeană 
  4. ^ PNTCD a fost primit în ECPM
  5. ^ S-a nascut Partidul Popular, 7 martie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 9 august 2012
  6. ^ Taranistii, o paranteza istorica pe langa "populari", 7 martie 2005, Irinel Radulescu, Adevărul, accesat la 9 august 2012
  7. ^ a b Rădulescu, Elena (). „Victor Ciorbea, ales președinte al PNȚCD. Moțiunea lui pentru șefia PNȚCD propune ca formă de guvernământ monarhia constituțională”. Gândul. Accesat în . 
  8. ^ „Scandal în PNȚCD. Ciorbea către Pavelescu: Sunteți un infractor. Replica: Aveți o criză de nebunie”. Realitatea TV. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b „UPDATE Vasile Lupu a fost ales presedinte al PNTCD, in locul lui Aurelian Pavelescu: Doresc revenirea la monarhia constitutionala”. Hotnews.ro. . Accesat în . 
  10. ^ O aripă l-a susținut pe candidatul Partidului Național Liberal (PNL), Crin Antonescu, iar altă aripă l-a susținut pe candidatul susținut de Partidului Democrat Liberal (PDL), Traian Băsescu.
  11. ^ A susținut-o pe candidata partidului Partidul Mișcarea Populară (PMP), Elena Udrea.
  12. ^ A susținut-o pe candidata Partidului Social Democrat (PSD), Viorica Dăncilă (ex-premier).

Bibliografie

  • Ioan Scurtu, Istoria Partidului Național Țărănesc, Editura Enciclopedică, București, 1994;
  • Institutul pentru Analiză și Strategie Politică „Iuliu Maniu” și Fundația „Hans Seidel”, Corneliu Coposu în fața istoriei, Ediția a II-a completată, Editura Metropol, 1997;
  • Dan Pavel, Iulia Huia, «Nu putem reuși decît împreună». O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 2003;
  • Alina Mungiu-Pippidi, Politica după comunism, Editura Humanitas, București, 2002;
  • Ioan Scurtu ș.a., Enciclopedia partidelor politice din România 1859-2003, Editura Meronia, București, 2003;
  • Florin-Vasile Șomlea, Partidele populare din țările Uniunii Europene, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2007.

Lectură suplimentară

Legături externe