Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Partidul Național Creștin
Abreviere	PNC
Oameni cheie
Președinte	Octavian Goga
Date
Înființat	16 iunie 1935
Desființat	15 februarie 1938
Sediu	București
Informații
Ideologie oficială	naționalism românesc Naționalism creștin-ortodox fascism Antisemitism Fundamentalism creștin Corporatism
Poziție politică	extremă dreapta
Modifică date / text

Partidul Național Creștin a fost în România interbelică, un partid de extremă-dreapta, caracterizat de o politică naționalistă și virulent antisemită, al cărui fondator a fost profesorul universitar Alexandru C. Cuza. ^[1]

Partidul Național Creștin a fost creat la Iași prin fuziunea, la 14 iulie 1935, a Ligii Apărării Național Creștine (A.C.Cuza) și Partidului Național Agrar (Octavian Goga). Președinte suprem a fost Alexandru C. Cuza, iar președinte Octavian Goga.^[2]

Octavian Goga a condus între 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938 un guvern minoritar (Guvernul Octavian Goga) format din reprezentanți ai Partidului Național Creștin (locul 4 la alegerile din 20 decembrie 1937 cu 281.167 voturi, adică 9,5% și 39 de mandate),^[3] ai grupării național țărăniste de centru conduse de Armand Călinescu și personalități apropiate regelui Carol al II-lea.^[4]

Chiar din a doua zi de la învestitură, guvernul național-creștin a promulgat în jurnalul nr. 4036/29 decembrie 1937 suprimarea ziarelor „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta”, începând cu 30 decembrie 1937, acuzate ca fiind de orientare evreiască.^[5]

Primul act al noului guvern a fost întocmirea unui statut foarte complet și sever pentru comunitatea evreiască.^[6]

În 1938, prin instituirea dictaturii regelui Carol al doilea, Partidul Național Creștin a fost înlăturat de la guvernare^[7] și, ca toate celelalte partide cu excepția partidului regalist, scos în afara legii.

Parte din seria
Fascismul în România
Organizații MNFIR (1921) Fascia (1921) LANC (1923) Acțiunea Română (1924) MNF (1923) Mișcarea Legionară (1927) LCC (1929) Blocul Cetățenilor (1932) PNA (1932) PNSR (1932) Detașamentele morții ale Gărzii de Fier (1933) Cruciada Românismului (1934) FR (1935) PNC (1935) PPGR (1935) CML (1936) FRN (1938) PN (1940) MTR (1942) PTȚ (1993) PNG-CD (2000) ND (2000) FO ACN
Lideri Antonescu Bacaloglu Bonfert Cantacuzino Codreanu Crainic Cuza Forțu Goga Lăzurică Manoilescu Sima Stelescu Tătărescu Vaida Vifor Gigurtu Virgil Totoescu George Becali Tudor Ionescu
Ideolgie și doctrină Fascism Neofascism Neolegionarism Pentru Legionari Cărticica Șefului de Cuib Cuib (structură organizațională)
Publicații Buna Vestire Cuvântul Gândirea Sfarmă-Piatră Țara Noastră
Evenimente Funeraliile lui Ion Moța și Vasile Marin (1937) Masacrul de la Jilava (1940) Rebeliunea legionară și Pogromul de la București (1941)
Represiunea antilegionară Lotul Vișovan
Varia Regatul României sub fascism Statul Național-Legionar Biserica Ortodoxă și Garda de Fier Neolegionarism
v d m

Marian Bătăiosu, un personaj obscur, candidat la președinția României în 2009, a încercat să reînființeze și să legalizeze acest partid prin intermediul site-ului său personal.^[8]

1. Pop, Gheorghe T. - Caracterul antinațional și antipopular al activității Partidului Național Creștin, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978

• Gheorghe T. Pop, Caracterul antinațional și antipopular al activității Partidului Național Creștin, 227 p., Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978
• Ion Mezarescu, Partidul Național Creștin - 1935 - 1938, 358 p., Editura Paideia, 2018, ISBN: 9786067482560

• România a Românilor, discurs rostit de Octavian Goga, președintele Partidului Național-Creștin, în ședințele din 4 și 9 decembrie 1935 ale Camerei Deputaților, oocities.org