O parohie este cea mai mică subdiviziune ecleziastică din structura administrativă a unei biserici creștine.
Parohiile constituie diviziunile eparhiei (diocezei).
Etimologie și utilizare
Termenul parohie a fost prima dată folosit în limba engleză, la sfârșitul anilor 1300, provenind cuvântul paroisse din enfranceza veche, ca varietate a termenului din latinăparoecia,[1] conform latinizării din limba greacă vecheπαροικία, transliterat: paroikia, „călătorind într-o țară străină”,[2] la rândul său πάροικος (paroikos), „locuind aparte, străin, călător”,[3] care este un cuvânt compus din παρά (pará), „alături, aproape” [4] și οἶκος οἶκος (oîkos), „casă”.[5]