Boierul T. Cazimir, tatăl lui Constantin Cazimir, și-a construit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un conac și alte edificii la marginea de sud-est a satului Milești. Mai jos de conac, pe o suprafață de 3 ha, a fondat un parc dendrologic în stil landșaft combinat cu cel regulat, cu drumuri și alei, o vie, un sector de creștere a legumelor și o livadă pomicolă. S-au păstrat conacul și o clădire cu trei nivele vizavi de acesta, cât și urme de livadă.
Descriere
Parcul este amplasat în partea de sus a unei pante line cu expoziția sud-vestică. Are o planificare mixtă. Partea de sus, din spatele conacului, este regulată, aleile fiind formate din rânduri drepte de arbori. Partea situată mai jos de pantă este de stil landșaft, formând peisaje cu spații semiînchise.
Sistemul de alei
Intrarea în parc se face prin curtea conacului și este bine amenajată. De la intrare niște scări conduc spre aleea principală. Partea de sus a parcului ocupă aproape jumătate din suprafață și are forma unui pătrat. Structura spațială a parcului este subliniată de aleea principală și un gazon oval, amplasat în mijloc.
Gazonul oval este principalul element compozițional al parcului. De aici pornesc, radial, mai multe alei, care împart teritoriul în sectoare regulate, în care sunt sădite grupuri de plante și exemplare solitare. Amplasarea sectoarelor nu este simetrică, dar această asimetrie accentuează ansamblul compozițiilor în echilibru continuu variabil. Aleea centrală, care coincide cu axa compozițională principală, este evidențiată de doi arbori exotici de Ginkgo biloba, amplsasați pe partea dreaptă a aleii.
Sectorul drept al aleii se îmbină cu gazonul oval prin două exemplare de pin negru. Elementul compozițional principal al gazonului oval este un grup de molizi pe fundalul unui stejar cu frunze larg cuneiforme (Quercus coccinea). În partea de nord a gazonului crește un exemplar de Taxus baccata (cu frunze și fructe toxice), iar în partea de jos a sectorului de atingere a părții ovale cu cea dreaptă a aleii pentrale crește un pin negru. Aleea centrală duce spre stânga axei compoziționale, trecând în aleea curbilinie periferică, care înconjoară grupul decorativ de molizi (Picea) și specii de plante foioase, sădite pe axa compozițională centrală. Aici se încheie perspectiva aleii centrale.
De-a lungul aleilor ce coboară, arborii sunt sădiți în rânduri drepte. Mai jos, pe pantă, este amplasată partea peisagistică a parcului.
În partea de sud, livada se termină cu un rând de plopi, cu funcție — probabil — de protecție, care marchează marginea de sud a parcului. Aleea centrală se prelungește pe șesul din vale, mărginită de diferite specii de foioase. Nu se cunoaște exact de ce aleea este amenajată ieșind spre șes, dar se presupune că acolo era o grădină de legume.
Modul de plantare a arborilor deschide perspective atât îndepărtate cât și apropiate. Pe măsura deplasării pe aleea ovală, se deschid mai multe perspective către colțurile îndepărtate ale sectoarelor.
Dendroflora
Majoritatea speciilor de plante din parc sunt exotice, unele din ele sunt foarte rar întâlnite în zonă. Exemplarele de Ginkgo biloba (supranumite „Adam” și „Eva”[2]) din Milești se presupune că sunt primele de această specie aduse în Moldova și se presupune că ele sunt strămoșii altor exemplare din celelalte parcuri moldovenești.
Exemplare de conifere
Conform unui studiu din anii 1980,[3] cele circa 32 specii și 4 forme plante ale parcului cuprind:
Parcul din satul Milești face parte din rezervația peisagistică Cazimir–Milești[2] și este unul din cel mai îngrijite parcuri boierești din Republica Moldova. La intrare este instalat un panou informativ. Mai multe specii din parc necesită înlocuire. Livada este în mare parte uscată și se cere, și ea, restabilită.
În fostul conac boieresc din parc funcționa un muzeu, care acum (2016) este închis.[2]
În 2016, primarul satului ducea tratative cu agenția „Moldsilva” în privința restaurării parcului. Pentru început, primăria s-a angajat să facă rost de cât mai multe fotografii și scheme ale parcului original. Proiectul de reabilitare ar include renovarea aleilor, adăugarea inscripțiilor la fiecare specie de arbore, renovarea băncilor, dar și amenajarea, în preajmă, a unei parcări moderne, dotată cu sistem de iluminare nocturnă.[2]
^Leontiev, P. V. (). „В парке старинном”. ed. «Timpul».
Bibliografie
Tarhon, Petru (). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 378–384. ISBN978-9975-51-487-3.