Otto al III-lea de Suabia

Otto al III-lea
Duce al Suabiei
Date personale
Născutsecolul al X-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat Modificați la Wikidata
Schweinfurt, Bavaria, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSchweinfurt Modificați la Wikidata
PărințiHenric de Schweinfurt[2]
Gerberga[*][[Gerberga (German noble, (c. 970 – aft. 1036) daughter of Herbert of Wetterau and Irmtrud of Avalgau)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriIudita de Schweinfurt
Eilika de Schweinfurt[*]​
Henric I de Schweinfurt[*]​
Burchard I de Halberstadt[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrmgard de Torino[*]​ Modificați la Wikidata
CopiiIudita de Schweinfurt[*]​[2][3][4]
Gisela de Schweinfurt[*]​
Beatrice de Schweinfurt[*]​[4]
Alberada-Bertha von Schweinfurt[*][[Alberada-Bertha von Schweinfurt |​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce[1]
Familie nobiliarăLuitpoldingi
Duce al Suabiei Modificați la Wikidata
Domnie –
SuccesorRudolf de Rheinfelden
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Otto al III-lea, supranumit cel Alb, cunoscut și ca Otto de Schweinfurt (n. secolul al X-lea d.Hr. – d. , Schweinfurt, Bavaria, Germania), a fost margraf de Nordgau între 1024 și 1031 și ulterior duce al Suabiei din 1048 până la moarte.[5]

Otto a fost fiul lui Henric de Schweinfurt, margraf de Nordgau și al soției sale, Gerberga de Henneberg. El a fost unul dintre cei mai puternici principi din Franconia răsăriteană, ca urmare a moștenirii unor importante posesiuni în Radenzgau și Schweinfurt. În 1014 Otto apare pentru prima dată în documente cu titlul de conte de Altmühl (sau Kelsgau). În 1024 a moștenit marca tatălui său și în 1034 a devenit conte al Naabului Inferior. De atunci și până a devenit duce de Suabia, Otto a participat la multe campanii militare imperiale în Boemia, Ungaria și Polonia.

În ianuarie 1048 la Ulm împăratul Henric al III-lea l-a numit pe Otto duce al Suabiei după o scurtă vacanță care a urmat morții ducelui Otto al II-lea. El a fost un partener legal al lui Henric. În 1035 Otto a fost logodit cu Matilda, fiica lui Boleslav I al Poloniei, dar s-a căsătorit cu Irmgard (sau Ermengarda), una dintre fiicele lui Ulric Manfred al II-lea, margraful de Torino (numit și Manfred de Susa), ca parte a planurilor politice ale tatălui său legate de Italia. Otto al III-lea a fost inactiv politic și a murit nouă ani după ce devenise duce al Suabiei fiind înmormântat în Schweinfurt.

Odată cu moartea lui Otto, a început ascensiunea politică a lui Rudolf de Rheinfelden ca duce al Suabiei, cel ce a devenit ulterior antirege al lui Henric al IV-lea.

Familia

În urma căsătoriei lui Otto cu Irmgard (d. 29 aprilie 1078) au rezultat următorii copii:

  • Berta sau Alberada (d. 1 aprilie 1103), căsătorită mai întâi cu contele Herman al II-lea de Kastl, iar apoi cu Frederic, de asemenea conte de Kastl;
  • Gisela, care a moștenit Kulmbach și Plassenburg, căsătorită cu contele Berthold al III-lea de Andechs;
  • Iudita (d. 1104), căsătorită prima dată cu ducele Conrad I de Bavaria, iar apoi cu contele Boto de Pottenstein;
  • Eilika, abatesă în Mănăstirea Niedermünster;
  • Beatrice (n. 1040 – d. 1140), moștenitoare în Schweinfurt, căsătorită cu contele Henric al II-lea de Hildrizhausen și margraf de Nordgau.

Note

  1. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  2. ^ a b The Peerage 
  3. ^ http://fmg.ac/Projects/MedLands/BAVARIAN%20NOBILITY.htm#OttoSchweinfurtdied1057, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Genealogics 
  5. ^ „Herzog Otto III. von Schweinfurt”. stammler-genealogie.ch. Accesat în . 

Bibliografie

  • Paul Friedrich von Stälin: Otto III., Herzog von Schwaben în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 24, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1887, pp. 726-727.