Chiar dacă personajul e cunoscut pretutindeni ca "Omul fără nume", el se numea "Joe" în primul film, "Manco"[4] în al doilea și "Blondu' " la al treilea și introdus în listele de prezentare ale filmelor. În ciuda acestui fapt, niciodată nu și-a dat vreo poreclă și când i se cere numele la al treilea film, ezită să răspundă, întrebarea fiind ignorată.
I se mai zice "Străinul", în filmul Străinul fără nume din 1973, în regia lui Clint Eastwood și a lui Robert Daley. În seria de cărti a Dolarilor, mai e cunoscut ca: "Vânătorul", Asasinul Plătit ("The Bounty Killer"), Domnul Moarte Neașteptată ("Mister Sudden Death"), "Fără nume" ori Anonim ("Nameless", "No Name") și Señor Ninguno ("Domnul Nimeni").
Personajele din filme au fost atât de apreciate de publicul larg încât au fost scrise mai multe romane, denumite colectiv "Dolarii", din cauza temei des întâlnite din titluri:
A Fistful of Dollars ("Pentru un pumn de dolari"), roman al lui Frank Chandler, apărut grație filmului;
For a Few Dollars More ("Pentru câțiva dolari în plus"), roman al lui Joe Millard, apărut grație filmului;
The Good, the Bad and the Ugly ("Cel bun, cel rău și urâtul") – la fel;
Romanul A Coffin Full of Dollars oferă puțin din trecutul lui: când era tânăr, "Bărbatul fără nume" a fost un angajat la o fermă de vite, unde era chinuit continuu de alt angajat, mai bătrân, pe numele Carvell. Conflictul, până la urmă, s-a încheiat cu un schimb de focuri între cei doi, Carvell arătând că a fost mai lent cu pistolul și, în consecință, ucis. Totuși, examinarea trupului lui Carvell a condus la descoperirea unei cicatrice, care l-a identificat ca fiind Monk Carver, un bărbat căutat de autorități, recompensa pe capul lui fiind de 1.000 de dolari. După ce-a comparat recompensa primită cu salariul lui lunar de la fermă, de 10 dolari, tânărul angajat a ales să-și schimbe viața și să devină vânător de recompense.
Note
^Sau "Bărbatul fără nume", tradus din engleză, fiind vorba de omonim.
^din spaniolă, se traduce "una înarmată". De fapt, în versiunea originală italiană e denumit "il Monco", o expresie dialectală ce semnifică "cel înarmat la o mână", fiindcă face totul cu mâna lui stângă, mai puțin când împușcă.