S-a născut la 31 iulie 1973 în satul Verbivka, raionul Kameanka, regiunea Cerkasî, într-o familie de lucrători agricoli. Mai târziu, familia s-a mutat în satul Cervonîi Kut, în care Oleh a absolvit școala medie.[1] A fost chitarist într-un ansamblu vocal-instrumental de amatori.[2] A cântat pe scena Societății Nevăzătorilor din Cerkasî, a cărei membră era mama sa, Hanna Iakivna Vînnîk.[3]
Și-a continuat studiile la Colegiul de Cultură și Arte din Kaniv, la specialitatea „conducător de cor popular de amatori”.[4] În cadrul unui program de schimb cultural, a vizitat Germania, în special localitatea Viersen.[5] Pe străzile din Viersen, a văzut pentru prima dată un afiș al musical-ului „Fantoma de la operă”, ceea ce l-a făcut interesat de acest gen de artă.[6][7]
După absolvirea școlii, a lucrat la Filarmonica regională din Cerkasî în calitate de artist și solist al corului popular emerit „Taras Șevcenko” din Cerkasî.[2][8] În paralel, se pregătea pentru plecarea în străinătate, luând lecții particulare de germană.[5] În 1996-1997 a lucrat în cadrul programului Au pair la Bienenbüttel, Germania, unde a fost bona fiilor unui chirurg german.[3][6][9] După încheierea contractului de muncă, s-a întors în Ucraina pentru o scurtă perioadă de timp.
Carieră muzicală
Solist de musical
În timpul aflării sale în Germania, Vînnîk a acceptat o invitație venită de la Teatrul Lüneburg din Saxonia Inferioară, urmând să joace în opera Tosca de Puccini și opereta Paganini de Lehár. În acea perioadă de timp, cu scopul de a-și dezvolta abilitățile de vocalist, a luat lecții particulare timp de doi ani de la pianistul american și profesorul de vocal John Lehmann(en)[traduceți], în Hamburg.[3] Primele roluri în musical-uri au fost cel al lui Lucentio din Kiss me, Kate (1999-2001) și cele ale lui Phoebus și Clopin din Cocoșatul de la Notre Dame (2001-2002). A jucat două roluri și în musical-ul Titanic: căpitanul Robert Hitchens și pasagerul din clasa a II-a Brico.
Rolul Jean Valjean din Mizerabilii(de)[traduceți] a fost interpretat de Oleh Vînnîk de peste 300 de ori.[10] A participat, în 2007, într-un turneu în Elveția cu acest musical. Următorul rol a fost cel al Prințului negru Moartea în musical-ul Elisabeth, pe care Oleh a început să-l interpreteze în 2005.[11]
Pentru ca numele său să poată fi mai ușor de pronunțat de către europeni, Vînnîk și-a luat numele de scenă „OLEGG”.[12]
Carieră solo
Vînnîk în 2019
Potrivit artistului, prima melodie pe care a compus-o a fost „Aromat moei mecitî” (rus. «Аромат моей мечты» – „Aroma visului meu”), în 2003.[13] Primele reprezentații scenice în calitate de solist le-a avut în Germania. În 2004, a participat la concertul „Künstler gegen AIDS” (din ger. „Artiștii împotriva SIDA”),[11][14] iar în 2005 la „Höre auf dein Herz” (din ger. „Ascultă-ți inima”), un concert de caritate dedicat dezastrului provocat de recentul cutremur din Asia.
În 2006, Vînnîk a făcut cunoștință cu Oleksandr Horbenko, un om de afaceri fără experiență de colaborare cu artiștii, care a devenit producătorul cântărețului în Ucraina.[9][15]
În 2011, Vînnîk s-a întors în Ucraina și și-a lansat albumul de debut „Anghel” (rus. «Ангел» – „Îngerul”).[16] A început să fie invitat la concerte, inclusiv cel dedicat zilei orașului Kiev, în Piața Independenței.
În 2012, a lansat cel de-al doilea album, „Sceastie” (rus. «Счастье» – „Fericirea”), iar în anul următor a scos primul său album în limba ucraineană, „Roksolana” (ucr. «Роксолана»).[17]
Concerte
Vînnîk în timpul unui concert
Primele concerte solo ale lui Vînnîk, intitulate „O tebe” (rus. «О тебе» – „Despre tine” )au avut loc în 2013 la Mîkolaiv și Yalta. A continuat anul cu un turneu național, pe care l-a încheiat în mai 2014 cu un concert solo cu genericul „Șceastea” (ucr. «Щастя» – „Fericirea”) la Palatul „Ucraina”. Astfel, aristul a dat o sută de concerte în mai puțin de un an.[18] La 8 februarie 2014, Oleh Vînnîk a reprezentat Ucraina în programul de concerte al Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci.
La 20 septembrie 2014, a fost dat startul turneului național caritabil al lui Vînnîk, organizat ca în comun cu Fondul caritabil „Calea către viitor” (în ucr. «Шлях до майбутнього»).[19] La Palatul „Ucraina”, solistul a concertat iar la 21 noiembrie 2014, interpretând în premieră cântecele „Rusalka” (rus. «Русалка» – „Sirena”) și „Kto ia” (rus. «Кто я» – „Cine sunt”), și la 31 martie și 1 aprilie 2016, când a ieșit pe scenă cu programul „Ia ne ustanu” (rus. «Я не устану» – „Nu voi obosi”).[20]
În 2017 a dat primul său concert în fața unui stadion de spectatori, la Sumî.[21] La 5, 7 și 8 martie 2017, cu ocazia Zilei internaționale a femeii, Vînnîk a dat trei concerte solo la Palatul „Ucraina”.[22] La aceste spectacole live a fost montată o scenă cu trei niveluri. Artistul a prezentat un nou program de concert, „Moia dușa” (rus. «Моя душа» – „Sufletul meu”) și a pornit într-un turneu prin Ucraina și Belarus.[23]
La 20 mai 2018, Oleh Vînnîk a început „Marele turneu al stadioanelor”, în care a concertat pe scenele principale ale Ucrainei și Belarusului, precum și la peste zece stadioane, interpretând programul „Tî v kurse” (rus. «Ты в курсе» – „Știi”).[24] La 2 iunie 2018, la Arena Lviv a avut loc unul dintre cele mai mari concerte ale artistului, acesta adunând peste 20 de mii de spectatori.[25] Turneul s-a încheiat la 7 noiembrie cu un concert la Palatul Sporturilor din Kiev.[26] La 3 iulie 2018, Vînnîk a ieșit pe scenă ca invitat principal la Festivalul Atlas Weekend, în fața a 150 de mii de spectatori (potrivit organizatorilor), ceea ce este un record personal al cântărețului.[27]
În martie-aprilie 2019, Vînnîk a organizat un mini-turneu cu programul „Dlea mene tî – zolota” (ucr. «Для мене ти — золота» – „Pentru mine tu ești aur”).[28] O lună mai târziu, a avut loc primul turneu european al său.[29]
La 14 mai 2019, a dat un concert gratuit în memoria părinților săi în satul în care a copilărit – Cervonîi Kut, regiunea Cerkasî. A avut peste 30 de mii de telespectatori.[30]
Actorie
În paralel cu activitatea sa în musical-uri, Vînnîk joacă rolul lui Nicolai Bugajev în serialul de televiziune german Unser Charly. În septembrie 2005, la invitația canalui de televiziune german ZDF, a jucat în filmul german Eine Liebe in Königsberg, regizat de Peter Cahain.[31] Premiera a avut loc la 30 aprilie 2006.
La 4 octombrie 2018, a jucat un rol episodic cameo în filmul ucrainean Nunta nebună, în regia lui Vlad Dîkîi.[32]
În septembrie 2019 s-a filmat într-un clip rusesc de susținere a păcii cu genericul «#ВСЕММИР» (din rus. „Pace tuturor”) în contextul conflictului cauzat de anexarea Crimeei, în care au participat și persoane publice din Rusia: Valeria, Vladimir Pozner, Igor Krutoi, Tamara Gverdțiteli.[34][35] Acest lucru a provocat reacții negative semnificative în rândul societății ucrainene, provocând indignarea populației cu viziuni patriotice.[36]
Viață personală
Odată devenit celebru, Vînnîk a dezvăluit foarte puține lucruri din viața sa personală în mass-media ucraineană. S-a stabilit că are o soție, Taisiia Svatko (nume de scenă Taiune), cu care are un fiu minor, aflat la studii în Germania.[37] Aceste detalii au fost dezvăluite de Vînnîk în presa germană.[11]
Operă
Discografie
2011: „Anghel” (rus. «Ангел» – „Înger”)
2012: „Sceastie” (rus. «Счастье» – „Fericirea”)
2013: „Roksolana” (ucr. «Роксолана»)
2015: „Ia ne ustanu” (rus. «Я не устану» – „Nu voi obosi”)
2018: „Tî v kurse” (rus. «Ты в курсе» – „Știi”)
2018: „Iak jîtî bez tebe” (ucr. «Як жити без тебе» – „Cum să trăiesc fără tine”)
2007: Festivalul de vară din Bad Hersfeld – certificat oferit de primarul Bad Hersfeld și premiu special al publicului pentru rolul lui Jean Valjean în musical-ul Les Miserables, Germania[38]
2014: câștigător al premiului „Cântecul anului” 2014 la canalul Inter, pentru „Sceastie” (rus. «Счастье» – „Fericirea”)[39]
2018: Premiile „Viva! Cei mai frumoși” – Cel mai frumos bărbat[40]
2018: Premiul Jar-ptîțea de aur (în ucr. «Золота Жар-птиця») – Cântărețul anului, Hit popular[41]
2018: „Cea mai bună melodie a anului” la emisiunea „Muzîcina platforma” (ucr. «Музична платформа» – „Platforma muzicală”) a canalului Ucraina, pentru „Iak jîtî bez tebe” (ucr. «Як жити без тебе» – „Cum să trăiesc fără tine”)[43]
2019: Premiul Jar-ptîțea de aur (în ucr. «Золота Жар-птиця») – Hit popular, pentru cântecul „Naikrașcii den” (ucr. «Найкращий день» – „Cea mai bună zi”) din coloana sonoră a filmului Nunta nebună)[44]
În 2019, revista „Focus” l-a inclus pe Oleg Vînnîk clasamentul top-3 al celor mai de succes vedete din show-biz-ul ucrainean.[45]
