Ofranda Muzicală

Prima pagină a manuscrisului Ricercar a 6 din Ofranda Muzicală

Ofranda Muzicală (germană Musikalisches Opfer) este o colecție de canoane și fugi pentru un instrument cu claviatură și de alte piese muzicale de Johann Sebastian Bach. Toate sunt bazate pe o singură temă, dată lui Bach de regele Prusiei Frederic cel Mare, căruia îi sunt dedicate. Punct culminant al lucrării este Ricercar a 6, o fugă pe șase voci considerată drept „cea mai semnificativă compoziție pentru pian a mileniului”.[1] Numită uneori Fuga prusacă, nume utilizat de însuși Bach, ea este analizată în capitolul introductiv la volumul Gödel, Escher, Bach de Douglas Hofstadter.

Istoric

Concert la Sanssouci, cu Frederic cel Mare cântând la flaut și Carl Philipp Emanuel Bach acompaniindu-l la fortepiano

Colecția își are originea în întâlnirea, din 7 Mai 1747, dintre Bach și Frederic la reședința regală din Potsdam, unde Carl Philipp Emanuel Bach, fiu al lui Johann Sebastian, era muzician al curții. Regele dorea să-i arate lui Bach tatăl un instrument nou, fortepiano, inventat cu puțini ani în urmă și din care poseda cincisprezece exemplare. Regele a prezentat pe unul din instrumente o temă lungă și complexă și i-a cerut lui Bach, cunoscut pentru talentul său de improvizator, să improvizeze o fugă pe această temă. Bach a improvizat o fugă pe trei voci, în mod magistral, după care a fost provocat să scrie o fugă pe șase voci. Bach a trebuit să accepte și a promis să dezvolte tema „pe hârtie într-o fugă ordonată iar apoi să o graveze în cupru”. Întors la Leipzig, a dezvoltat Thema Regium (tema regelui) în două fugi, una pe trei și alta pe șase voci, a adăugat un număr de canoane și o triosonată pentru flaut, vioară și basso continuo. Flautul a fost ales ca „instrument regal”, Frederic al II-lea fiind un pasionat flautist. Lucrarea a fost terminată în septembrie 1747.[2]

Structură

În forma finală, Ofranda Muzicală e compusă din:

  • Două ricercar, scrise pe tot atâtea portative câte voci:
    • Ricercar a 3 (fugă pe trei voci)[3]
    • Ricercar a 6 (fugă pe șase voci)[4]
  • Zece canoane:
    • Canones diversi super Thema Regium:
      • Două Canones a 2 (primul fiind un canon cancrizans)
      • Canon a 2, per motum contrarium
      • Canon a 2, per augmentationem, contrario motu
      • Canon a 2, per tonos
    • Canon perpetuus
    • Fuga canonica in epidiapente[5]
    • Canon a 2 quaerendo invenietis
    • Canon a 4
    • Canon perpetuus, contrario motu
  • Trio sonata[6] pentru flaut, vioară și basso continuo în patru părți:
    • Largo
    • Allegro
    • Andante
    • Allegro

Note

  1. ^ Charles Rosen: Best Piano Composition; Six Parts Genius, The New York Times, 18 aprilie 1999 (accesat în 6 septembrie 2020)
  2. ^ Hofstadter, pp. 11–18
  3. ^ Ricercar a 3 (accesat în 6 septembrie 2020)
  4. ^ J S Bach Musikalisches Opfer, Ricercare a 6 BWV 1079 (accesat în 6 septembrie 2020)
  5. ^ Fuga canonica in epidiapente (accesat în 6 septembrie 2020)
  6. ^ J.S. Bach: Trio Sonata from The Musical Offering, BWV 1079 (accesat în 6 septembrie 2020)

Bibliografie

Legături externe