Ofelia Manole
Politicianul Ofelia Manole
Date personale
Nume la naștere	Zeidman, zisă Irina, zisă Jeni
Născută	1908 Reni, Imperiul Rus
Decedată	1983, (75 de ani) București, Republica Socialistă România
Părinți	Isidor Zeidman și Ernestina
Căsătorită cu	Manole H. Manole[1]
Cetățenie	România
Etnie	rusească, evreiască
Ocupație	politiciană
Șefa secției Cultură a CC al PMR
Adjuncta lui Leonte Răutu
Membră a CC al PCR
Președinta Uniunii Femeilor Democrate din România
Membru supleant al CC al PCR
În funcție 1948 – 1960
Secretar general în Ministerul Sănătății
Șefului Secției de Agitație și Propagandă a CC
Partid politic	Partidul Comunist din România
Alma mater	Facultatea de Litere din București
Profesie	politician comunist
Modifică date / text

Ofelia Manole, născută Zeidman (n. 1908, Reni, Imperiul Rus, acum în Ucraina - d. 1983, București) a fost o comunistă ilegalistă și un demnitar român de origine rusească și evreiască și care a ocupat mai multe funcții în aparatul de propagandă al PMR și PCR. Șefa secției Cultură a Comitetului Central, a fost adjuncta lui Leonte Răutu, denumit de "Raportul Tismăneanu" dictatorul culturii române^[2].

Membră a Partidului Comunist din România (PCdR) din anul 1926, ajunge membră a CC al PCR și președinta UFDR (Uniunea Femeilor Democrate din România). A fost arestată de mai multe ori în perioada în care partidul comunist era în ilegalitate. După 23 august 1944 a deținut mai multe funcții, precum membru supleant al Comitetului Central (1948-1960), secretar general în Ministerul Sănătății sau adjunct al șefului Secției de Agitație și Propagandă a Comitetului Central. Ofelia Manole a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile (1948 - 1952) și (1952 - 1957).^[3]

Ofelia Manole a publicat în 1951, la Editura Tineretului, o broșură cu 37 de pagini dedicată lui Donca Simo.

La plenara din 1958 a fost sancționată. În același an a fost îndepărtată de la secția de Agitație și Propagandă. În 1960, la Congresul al-III-lea al Partidului Muncitoresc Român (devenit Congresul al-VIII-lea al Partidului Comunist Român în 1965) nu a mai fost aleasă în Comitetul Central.

În 1983 a fost omorâtă în propria casă, asupra morții ei existând în epocă mai multe versiuni. S-a spus că un om aflat în stare avansată de ebrietate a pătruns în casa ei și a împușcat-o, dar varianta oficială a fost că iubitul nepoatei ei, militar de profesie, a împușcat-o pe motiv că a refuzat să accepte cererea în căsătorie pe care el o declarase nepoatei. Nu a fost exclusă însă și varianta unui asasinat politic.

• titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[4]
• medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[4]
• Ordinul „23 August” clasa I (23 ianuarie 1978) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră”^[5]