Nina Josu

Nina Josu
Date personale
Născută (71 de ani) Modificați la Wikidata
Țiganca, raionul Cantemir, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
scriitoare Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materInstitutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Gloria Muncii  Modificați la Wikidata

Nina Josu (n. , Țiganca, raionul Cantemir, Republica Moldova) este o poetă și ziaristă din Republica Moldova.

S-a născut într-o familie de intelectuali.[1] A studiat la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”⁠(d) din Moscova în anii 1971-1976.[2]

Nina Josu colaborează la săptămânalul „Literatura și arta”,[2] după o scurtă activitate la „Glasul Națiunii”.[1]

Lucrările sale includ volumele de poezie La șezători (1975), Trecere în alb (1980), Stare totală (1986), Dorul (1991), Steaua de dimineață (2000).[2][3]Ciclurile de poeme i-au fost traduse în mai multe limbi ale lumii.

Criticul literar Mihai Cimpoi remarca în operele autoarei „o poezie a ingenuității, marcată de blândețe și fraternitate blândă cu o iubire fără margini și cu o predispoziție extatică spre lumină, liniște... într-un cuvânt, spre tot ce dă «ideea de gingășie»”.[2]

În 1993, Nina Josu, cu sprijinul marelui om de cultură Octavian Ghibu, a reactivat Asociația pentru Literatură și Cultură Română Astra „Onisifor Ghibu”, devenind președinta acesteia.[1] Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977.[2]

Printre distincțiile primite se numără premiul „Iancu Flondor” (Rădăuți, 1992) și premiul „Dimitrie Bolintineanu” (Gârgu Jiu, 1994).[2] În 2017, a fost decorată cu Medalia Jubiliară „70 de ani ai AȘM”.[4]

S-a implicat activ chiar de la bun început în procesul de renaștere națională, cu poezii și luări de atitudine în public și în presă. N-a publicat nici o poezie închinată partidului comunist sau lui Lenin. A fost persecutată pentru convingerile și poeziile sale cu un caracter evident religios, apărute în presă: în 1983 a fost concediată, iar cartea i-a fost retrasă din planul editorial.[5]

Referințe

  1. ^ a b c Rachieru, Andrian Dinu. „Nina Josu si vizionarismul serafic”. Convorbiri literare. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f Colesnic & Gherman 2000.
  3. ^ Burlacu, Alexandru Burlacu. „Nina Josu: Poezia între rugă și blestem”. Metaliteratură. Accesat în . [nefuncțională]
  4. ^ Tofan, Eugenia (). „Poeta Nina Josu și-a împlinit destinul cu încă o filă de carte”. Academia de Științe a Moldovei. Accesat în . 
  5. ^ Josu, Nina (). 101 poeme. Chișinău: Biodava & Ideal. p. 103. 

Bibliografie

  • Colesnic, Iurie; Gherman, Victor (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 157.