Nina Josu colaborează la săptămânalul „Literatura și arta”,[2] după o scurtă activitate la „Glasul Națiunii”.[1]
Lucrările sale includ volumele de poezie La șezători (1975), Trecere în alb (1980), Stare totală (1986), Dorul (1991), Steaua de dimineață (2000).[2][3]Ciclurile de poeme i-au fost traduse în mai multe limbi ale lumii.
Criticul literar Mihai Cimpoi remarca în operele autoarei „o poezie a ingenuității, marcată de blândețe și fraternitate blândă cu o iubire fără margini și cu o predispoziție extatică spre lumină, liniște... într-un cuvânt, spre tot ce dă «ideea de gingășie»”.[2]
În 1993, Nina Josu, cu sprijinul marelui om de cultură Octavian Ghibu, a reactivat Asociația pentru Literatură și Cultură Română Astra „Onisifor Ghibu”, devenind președinta acesteia.[1] Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1977.[2]
Printre distincțiile primite se numără premiul „Iancu Flondor” (Rădăuți, 1992) și premiul „Dimitrie Bolintineanu” (Gârgu Jiu, 1994).[2] În 2017, a fost decorată cu Medalia Jubiliară „70 de ani ai AȘM”.[4]
S-a implicat activ chiar de la bun început în procesul de renaștere națională, cu poezii și luări de atitudine în public și în presă. N-a publicat nici o poezie închinată partidului comunist sau lui Lenin. A fost persecutată pentru convingerile și poeziile sale cu un caracter evident religios, apărute în presă: în 1983 a fost concediată, iar cartea i-a fost retrasă din planul editorial.[5]