Nestor a fost, conform tradiției, un tânăr creștin din cetatea Salonicului, care a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.[1] A devenit ucenic al Sfântului Dimitrie.[1] În izvoarele istorice abundente ale muceniciei Sfântului Dimitrie, Nestor este descris ca un tânăr puternic și chipeș, căruia abia începuse să-i crească barbă.
Odată cu declanșarea persecuțiilor anticreștine, împăratul Galerius (293-311) a poruncit ca toate cetățile să aducă ofrande zeilor în semn de mulțumire pentru victoria obținută într-o campanie militară.[4] Dimitrie, care era fiul fostului prefect al cetății Tesalonicului și, după unele surse, el-însuși prefect, a refuzat să ia parte la serbările păgâne, iar împăratul, care se afla în vizită în acea cetate, a dispus întemnițarea lui.[4] Nestor a fost martor al serbărilor păgâne și al luptelor de gladiatori organizate în oraș în cinstea împăratului.[1] În acele lupte s-a remarcat un gladiator păgân pe nume Lie (Lyeios sau Lyaeus), care era foarte puternic și își ucidea fără milă adversarii, aruncându-i de pe podium peste niște sulițe înfipte în pământ.[1]
Vrând să curme suferințele creștinilor, Nestor a mers în temnița unde se afla Dimitrie și i-a cerut binecuvântarea pentru a lupta în arenă cu temutul gladiator păgân și a-l învinge.[1] Primind binecuvântarea lui Dimitrie, tânărul creștin a intrat încrezător în arenă și l-a învins pe Lie.[1] Împăratul Galerius a fost mâhnit de moartea gladiatorului său favorit și, după ce a aflat că Nestor fusese binecuvântat de Dimitrie înainte de luptă, a poruncit mânios decapitarea lui Nestor și uciderea în temniță a lui Dimitrie.[2][4]
Anul morții sale este consemnat diferit în surse ca fiind 290, 296 sau 306.
Galerie
Sfântul Nestor reprezentat într-o frescă din biserica mănăstirii Zemen, Bulgaria
.jpg)
