Ne sutor ultra crepidam[1] sau sutor, ne ultra crepidam este o expresie latină, însemnând literal „cizmarule, nu mai sus de sandală!”, fiind folosită pentru a avertiza pe cei care vorbesc despre lucruri ce depășesc competența lor.[1]
Expresia a condus la termenul ultracrepidarianism, care este oferirea de opinii și sfaturi în chestiuni din afara cunoștințelor cuiva.
Istoric
Originea sa este descrisă de Plinius cel Bătrân în Naturalis Historia [35.85[2] (Loeb IX, 323–325)] în care reproduce cuvintele pictoruluiApelles din Kos adresate unui cizmar (în latinăsutor) care, după ce semnalase într-un tablou un defect în reprezentarea unei sandale (în latinăcrepida, din greacăkrepis), greșeală corectată imediat de Apelles după indicația cizmarului, acesta încerca să aprecieze și restul tabloului.[1] Apelles i-a spus „ne supra crepidam sutor iudicaret”[2] („cizmarul să nu judece deasupra sandalei”,[2] care sfat, observă Pliniu, a devenit un proverb. Interesul Renașterii atât pentru pictură, cât și pentru antichitatea clasică, a făcut ca expresia să fie din nou populară.[3]
În alte limbi
Expresia se întâlnește sub diferite forme și în alte limbi, de obicei sub forma „Cizmarule, rămâi la calapoadele tale!”[1]: în engleză , „A cobbler should stick to his last”[4], în neerlandeză „Schoenmaker, blijf bij je leest”, în daneză „Skomager, bliv ved din læst”, în germană „Schuster, bleib bei deinen Leisten”, în poloneză „Pilnuj, szewcze, kopyta”, în spaniolă „Zapatero, a tus zapatos”[5] și în rusă „Суди, дружок, не свыше сапога”[6].
Ultracrepidarianism
Ultracrepidarianismul este comportamentul de a da opinii și sfaturi în chestiuni în afara cunoștințelor cuiva.
Termenul „ultracrepidarian” a fost înregistrat lansat prima dată public în 1819 de către eseistul englez William Hazlitt într-o scrisoare deschisă, Scrisoare către William Gifford, către editorul Quarterly Review: „ai fost numit bine critic ultracrepidarian”.[7] A fost folosit din nou patru ani mai târziu, în 1823, în satira prietenului lui Hazlitt, Leigh Hunt, Ultra-Crepidarius: A Satire on William Gifford. Ocazional, cuvântul „ultracrepidarianism” a fost folosit și mai târziu.[8]
^de Hessler, C.,"pdf Schuster, bleib bei deinem Leisten!": Das Diktum des Apelles seit Petrarca bis zum Ende des Quattrocento, Fifteenth Century Studies, vol. 33 (2008), pp. 133–150
^enA Letter to William Gifford, in The Complete Works of William Hazlitt, vol. 9 (1932), ed. P. Howe, p. 16; the same form is seen in an unpublished Reply to Z, ibid. p. 9; the editor comments that the neologism might have been coined by Hazlitt's friend Charles Lamb.
^en Gregory Bergman, (2006) Isms: From Autoeroticism to Zoroastrianism (An Irreverent Reference). Adams Media ISBN: 9781593374839