Muzeul Satului Maramureșean este un obiectiv turistic situat în orașul Sighetu Marmației, județul Maramureș, deschis în anul 1981, care grupează, în principal, o colecție de case specifice zonei Maramureșului.
Muzeul a fost inaugurat la 30 mai 1981, după o muncă asiduă de colecționare a exponatelor, începută în 1972 și care continuă și în prezent, prin achiziționarea de noi obiective, în ciuda subfinanțării muzeului.
Muzeul cuprinde peste 30 de gospodării, unele mobilate complet cu piesele originale. Casele și gospodăriile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei. Pe lângă gospodăriile românești au mai fost reconstruite o locuință ucraineană, una maghiară și doua case evreiești (în interiorul uneia fiind amenajată o sinagogă sătească).
Toate ulițele și potecile din satul recreat în cadrul muzeului de pe Delul Dobăieș converg către biserică. Biserica de lemn este cea mai veche construcție din muzeu (sec. al XVI-lea), ridicată din materiale refolosite de la o biserică mai veche (unele bârne fiind datate dendrocronologic între anii 1572 și 1614) și a fost adusă din satul Oncești de pe valea Izei.
Directorul muzeului și cel care a avut o contribuție majoră la înființarea Muzeului Satului a fost profesorul Mihai Dăncuș.