Primul număr al Moznaim a fost publicat la 15 martie 1929.[3][4] Primii redactori șefi ai revistei au fost Isaac Dov Berkowitz și Fischel Lachover, în timp ce comitetul redacțional mai era format din Asher Barash, Jacob Fichman și Shlomo Zemach. Articolul program din primul număr al revistei, semnat de Berkowitz, expune motivul principal al înființării publicației, tendințele literare din acea vreme și conflictul care diviza mediul literar israelian: „S-a năruit integritatea internă a literaturii noastre, cea care în ultimele generații a adunat muncitorii într-o direcție comună și a făcut din ei o diviziune activă și rodnică în viața națiunii... Cei mai buni scriitori, truditorii operei literare cu intenția pură de a o înălța și de a o depăși, s-au aplecat în lateral dintr-o moliciune de neînțeles a mâinilor... Chiar și aici în Israel, în locul vitalității naturale a creației ebraice și a speranței pentru viitor, s-a răspândit flagelul degenerării... și în locul bunei intenții de a realiza o operă literară solidă, de a crește și înmulți forțele creatoare, de a educa și a dezvolta publicul evreu și de a-l ridica la cel mai înalt nivel – a intervenit mica ambiție personală”.[3] Berkowitz adăuga că „Moznaim este prima încercare a Asociației Scriitorilor de a curăța mediul literar de spiritele rele” și făcea apel la toți scriitorii evrei din Israel și din străinătate să restabilească „integritatea internă, care a fost vătămată de ravagiile timpului”.[3]
Revista a avut inițial o apariție săptămânală,[3][5] iar din Tișrei 5694 (septembrie–octombrie 1933) până în primăvara anului 1947 a fost publicată lunar.[5] Publicarea revistei a fost întreruptă în primăvara anului 1947 până în toamna aceluiași an, fiind reluată cu o frecvență bisăptămânală din Tișrei 5708 (septembrie–octombrie 1947) până în Nisan 5708 (aprilie–mai 1948), când a avut loc proclamarea independenței statului Israel.[5] Revista a reapărut într-o serie nouă în anul 1955 (anul evreiesc 5715), fiind publicată lunar.[5]
Israel Zmora, unul dintre redactorii revistei Moznaim, a comentat caracteristicile publicației în numărul jubiliar al revistei:
„Toți redactorii au vegheat mereu să existe o atmosferă specială de „echilibru” (testul „noblesse oblige”), pe care au impus-o încă de la început: o atmosferă „formală”, reținută și, într-un anumit grad, „clasică”. Această „atmosferă” a fost păstrată chiar și de redactorii care au permis să pătrundă și au deschis ușile scenei „principale” tinerilor extravaganți, dar chiar și aceștia purtau aici haine de seară, aveau o legitimitate oficială și chiar erau mândri de ea. Mereu și în toate cazurile a existat un „baraj” de cinstire a strămoșilor și un drum de țară spre „tradiție”.[9]”
—Israel Zmora, „מדוכן לדוכן: הרהורים וזכרונות עם יובל מאזנים” („De la tarabă la tarabă: Reflecții și amintiri la jubileul revistei Moznaim”), în Moznaim, nr. 5–6 (5739, mai 1979), p. 102.
Moznaim a publicat toate genurile literare: poezie, proză, eseu, critică literară, prelegeri academice, documente literare (de exemplu, scrisori) și traduceri din literatura mondială.[5] Au colaborat atât scriitori evrei din Palestina, cât și majoritatea scriitorilor evrei din Europa de Est (până la Holocaust) și, mai târziu, scriitori evrei din Statele Unite ale Americii și din alte țări.[5] Revista a instituit un premiu anual „Reuben Wallenrod” pentru cea mai valoroasă poezie, povestire sau eseu publicată în paginile sale.[5]
^Israel Zmora, „מדוכן לדוכן: הרהורים וזכרונות עם יובל "מאזנים"”, în Moznaim, nr. 5–6, mai 1979, pp. 100-102. (publicat din nou în numărul 3–4 din februarie 2009 (5769), pp. 26-28)
Haim Toran, „"מאזנים" בעריכת וויסלבסקי ושטיינברג”, pp. 52-54.
Avinaam Barshai, „קו ומשקולת”, pp. 55-57. (despre Beniamin Michali ca redactor al revistei Moznaim)
„עורכי מאזנים כסדרם”, p. 58.
„כרכי הירחון לפי התאריכים”, p. 59.
Israel Zmora, „מדוכן לדוכן: הרהורים וזכרונות עם יובל "מאזנים"”, pp. 100-102. (publicat din nou în numărul 3–4 din februarie 2009 (5769), pp. 26-28)
Moznaim, nr. 2 (5743, 1982)
Eliezer Gilad, „א.ד. שפיר כעורך "מאזנים"”, pp. 42-43.
Yoram Bronowsky, „מדוכן לדוכן: הרהורים וזכרונות עם יובל "מאזנים"”, pp. 44-45. (publicat din nou în volumul de articole „ביקורת תהיה” (Ierusalim, 5766/2005–2006), pp. 202-206)
Ilan Sheinfeld, „מאזנים – סגירות או פתיחות? (העמדות בשנות השישים)”, în Moznaim, nr. 1-2 (5749–5750 / 1989–1990), pp. 6-10.
David Melamed, „תל אביב – עיר הולדתו של "מאזנים": (80 שנה ל"מאזנים", כתב-העת הספרותי הוותיק בארץ שנולד בתל אביב)”, în Moznaim, nr. 3-4 (5769, februarie 2009), pp. 64-65.
Moshe Granot (editor), גבורות למאזנים: קובץ ספרותי מיוחד במלאת 80 שנה לביטאון אגודת הסופרים העברים במדינת ישראל, Asociația Scriitorilor Ebraici din Israel, Tel Aviv, p. 577.
Shammai Golan, „"מאזנים": כלי ביטוי של הסופר העברי ליובלו ה-80”, pp. 21-28.
Yaara Ben-David, „"על משה בן שאול ועזריאל קאופמן" : שני עורכי "מאזנים" שהלכו לעולמם”, pp. 91-85.
Legături externe
Simon Ginzburg (), „ שלש חוברות "מאזנים"”, Doʼar ha-yom, p. 6, accesat în – via National Library of Israel (nli.org)
