Mora Windt a luat contact cu handbalul la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică din Brașov.[6] În 1949, când Dumitru Popescu-Colibași a înființat o secție de handbal la clubul Progresul Brașov, Mora și sora sa, Senta, dar și alte handbaliste de origine germană precum Anna Stark sau Maria Scheip, s-au înscris în echipă.[2]
În 1953, Progresul Brașov a obținut locul al doilea în competiția internă „Cupa Orașelor”[7], iar în același an Windt a făcut parte din echipa națională de handbal de câmp a României care a câștigat medalia de argint la prima ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la București[8]. Enciclopedia „Istoria jocului”, coordonată de fostul antrenor și oficial federal Constantin Popescu și disponibilă pentru consultare pe site-ul web oficial al Federației Române de Handbal, consideră că Festivalul „era un veritabil Campionat European al vremurilor”.[9]
În paralel cu handbalul, Mora Windt și Anna Stark participau și în campionatul național de baschet. Sâmbăta jucau meciuri de baschet pentru echipa Voința Brașov, iar duminica jucau handbal pentru Progresul.[2]
În 1954, Windt a câștigat medalia de argint în campionatul național de handbal în 11 jucătoare.[10] În 1955, pe lângă medalia de bronz în campionatul național, Mora Windt a participat la a doua ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la Varșovia, unde echipa feminină a României a obținut medalia de aur.[11][12][13]
În ianuarie 1956, Mora Windt și echipa Progresul Brașov au câștigat prima ediție a „Cupei de Iarnă”, competiție de handbal în 7 jucătoare organizată la Sala Floreasca din București.[14] De la Progresul, Windt și Stark au fost declarate cele mai bune handbaliste din finala feminină.[14] Tot în 1956, echipa Progresul Brașov a câștigat Campionatul Republican în 11 jucătoare.[15]
Însă cea mai mare performanță sportivă a Morei Windt a fost participarea și câștigarea Campionatul Mondial din 1956, desfășurat în R.F. Germania.[16][17][18] În finala disputată împotriva echipei țării gazdă, Mora Windt a înscris unul din cele 6 goluri ale echipei României.[19]
În 1957, după câștigarea titlului cu Progresul Brașov, Mora Windt și Anna Stark au jucat la Flamura Roșie Sibiu[20][21], dar au revenit la Progresul în toamna aceluiași an[22]. Deși un rezumat al vieții handbalistei, publicat în Germania pe un site dedicat sașilor transilvăneni, susține că Windt a jucat la Tractorul Brașov încă din toamna anului 1956[2], articole din ziarele românești ale vremii o menționează pe Windt la Progresul în octombrie 1957[22].
În august 1957, Mora Windt a făcut parte din echipa națională a României care a câștigat medalia de argint la Jocurile Sportive Internaționale Prietenești, desfășurate la Moscova și organizate după modelul Jocurilor Olimpice de vară.[23][24] În 1958, Windt a jucat ultimul său meci pentru echipa României.[2]
În 1959, un articol de propagandă din ziarul Scînteia menționează că Mora Windt era angajată la „Uzinele de tractoare „Ernst Thälmann” din Orașul Stalin”.[25] Conform articolului, „Și în cadrul echipei de handbal, care activează în prima categorie a țării, găsim muncitoare fruntașe ca: Mora Windt, maestră emerită a sportului, pregătitoare la turnătorie [...]”, spre deosebire de Judith Nako, viitoare campioană mondială în 1962, „electrician, o jucătoare foarte bună dar dezinteresată față de îndeplinirea sarcinilor de producție”.[25] Windt a jucat pentru echipa Tractorul Brașov până în 1962, când s-a retras din activitatea sportivă.[2]
Pe 12 iulie 1956, la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, a avut loc o festivitate prin care Morei Windt și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.[26][27]
În iunie 2009, ea a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 1 baretă.[28]
Viața personală
Mora Windt a făcut primii pași în handbal prin intermediul competițiilor sportive locale organizate de sindicate.[29] Tot prin intermediul handbalului, ea și-a cunoscut viitorul soț, Fritz Martini, cu care s-a căsătorit în mai 1960.[30] Martini, născut pe 21 noiembrie 1932, luase parte la Al Doilea Război Mondial și se întorsese din prizonieratul sovietic în 1946, în Mediaș, orașul său natal.[30] În 1951, el a semnat un contract cu echipa Dinamo Brașov.[30]
^„Flamura roșie „Flaro" Sibiu — Fl. roșie Mediaș 4:2 (3:0)”. Flacăra Sibiului. Arcanum.com (nr. 2732 (anul XIV)): pag. 4. . Accesat în . În întîlnirea internațională pe care gazdele o vor susține mîine după amiază pe stadionul Energia în compania echipei maghiare Ferencvaros Budapesta vor alinia următoarea formație: Knopp (Todor) — Schenker, Schneider, Buta, Kapp, Haberpursch, Cazacu, Starck, Nora Windt (sic) [...]
^ ab„DIVERSE ȘTIRI | Handbal | Flamura roșie Sibiu— Progresul Or. Stalin 6-2 (4-0)”. Flacăra Sibiului. Arcanum.com (nr. 2763 (anul XIV)): pag. 4. . Accesat în . Reintrarea în formație a echipei oaspete a cunoscutelor jucătoare Stark și Mora Windt, maestre emerite ale sportului, nu a putut salva echipa lor de la o înfrîngere.
^„Jocurile sportive prietenești”(PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2566 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . Medaliile de aur în competiția feminină de handbal au revenit jucătoarelor echipei R. D. Germane care în ultimul meci au obținut victoria grea cu 5-4 (2-2) în fața echipei U.R.S.S. Echipa R.P.R. s-a clasat pe locul doi.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
