Montaña Central de León este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Spania întinsă pe o suprafață de 34.608,33 ha, integral pe uscat.
Localizare
Centrul sitului Montaña Central de León este situat la coordonatele 42°58′07″N 5°38′48″W / 42.9685°N 5.6467°V ({{PAGENAME}}).
Înființare
Situl Montaña Central de León a fost declarat sit de importanță comunitară în iulie 2000 pentru a proteja 5 specii de plante și 14 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în septembrie 2015[1].[2][3]
Biodiversitate
Situată în ecoregiunea atlantică, aria protejată conține 34 de habitate naturale: Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Păduri endemice cu Juniperus spp., Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Turbării active, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri de stejar galițio-portugheze cu Quercus robur și Quercus pyrenaica, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Păduri de fag acidofile atlantice, cu subarboret de Ilex și, uneori, de asemenea, Taxus, la nivelul arbuștilor (Quercion robori-petraeae sau Ilici-Fagenion), Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Ape oligotrofe din câmpii nisipoase, cu un conținut foarte redus de minerale (Littorelletalia uniflorae), Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Pajiști umede atlantice temperate cu Erica ciliaris și Erica tetralix, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Păduri iberice de Quercus faginea și Quercus canariensis, Peșteri inaccesibile publicului, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajiști alpine și boreale, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Mlaștini alcaline, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pajiști oro-iberice cu Festuca indigesta, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Formațiuni montane de Cytisus purgans, Pajiști uscate europene, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (5): Apium repens, Festuca elegans, Narcissus asturiensis, Narcissus pseudonarcissus subsp. nobilis, Santolina semidentata
- amfibieni (1): Discoglossus galganoi
- mamifere (7): liliac cârn (Barbastella barbastellus), Galemys pyrenaicus, vidră de râu (Lutra lutra), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), urs brun (Ursus arctos)
- nevertebrate (3): fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Euplagia quadripunctaria, rădașcă (Lucanus cervus)
- pești (1): Cobitis calderoni
- reptile (2): Iberolacerta monticola, Lacerta schreiberi
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 50 de specii de plante, 8 specii de amfibieni, 18 specii de mamifere, 6 specii de nevertebrate, 3 specii de reptile.[2]
Note
Vezi și
