În tinerețe, Max Frisch a simțit că viața burgheză este incompatibilă cu arta și de aceea a rămas multă vreme nesigur ce model de viață ar trebui să urmeze. Consecința acestei indecizii a fost că Frisch și-a întrerupt studiile de germanistică, precum și incipienta carieră artistică, a absolvit facultatea de arhitectură și a lucrat câțiva ani ca arhitect. Abia după succesul romanului său Eu nu sunt Stiller, se hotărăște definitiv să își urmeze destinul de scriitor și își părăsește familia, pentru a se dedica scrisului.
În centrul creației lui Max Frisch se află adesea conflictul cu sine însuși, multe din problemele abordate fiind tipice omului postmodern: descoperirea și apărarea propriei identități, mai ales în momentul coliziunii cu imaginile înrădăcinate în mentalul colectiv al celor din jur, construirea biografiei proprii, conflictul dintre sexe, precum și investigarea gradului în care limba poate satisface nevoia de comunicare. Responsabilitatea, morala și angajamentul politic sunt de asemenea teme importante ale operei sale, operă profund marcată de fenomenele politice din Europa, contemporane autorului: ascensiunea fascismului și cel de-al Doilea Război Mondial. Publicațiile de după război poartă amprenta ironiei, ținta principală fiind în special țara sa, Elveția, pe care Max Frisch a și părăsit-o cu numeroase ocazii.
Date biografice
Max Rudolf Frisch s-a născut la Zürich, pe 15 mai1911, ca al doilea copil al arhitectului Franz Bruno Frisch și Karoline Frisch, născută Wildermuth.
