MaicaMaria de Dominici (n. , Birgu(d), Port Region (Port)(d), Malta – d. , Roma, Statele Papale) a fost o pictoriță, sculptor și călugăriță terțiară carmelită. Născută într-o familie de artiști din orașul Birgu (Vittoriosa) [2], a fost fiica unui aurar și evaluator pentru Cavalerii din Malta.[3] Doi dintre frații ei, Raimondo de Dominici și Francesco de Dominici, au fost pictori. Fiul lui Raimondo, Bernardo, ar scrie o carte de istorie a artei contemporane, în care a inclus referințe despre Maria.[4]
Biografie
În perioada adolescenței sale, Maria de Dominici a studiat alături de pictorul și sculptorul Mattia Preti, care a pictat și sculptat interiorul Co-Catedralei Sf. Ioan din Valletta. Se crede că a contribuit [5] și este consemnată în mod special ca asistentă a lui Preti la cea mai cunoscută lucrare a lui, o serie de tablouri care înfățișează viața și martiriul Sfântului Ioan Botezătorul (1661-1666) și care decorează bolțile co-catedralei.[2]
A fost o persoană puternică și versatilă; caracteristici exprimate în mod clar în cele două testamente elaborate de ea.[4] Pictura Malta Illustrata (1772) de Giovannantonio Ciantar înfățișează imaginea unei persoane care știa ce vrea să facă cu viața ei încă de la o vârstă fragedă:
„[Maria a arătat o] repugnanță pentru a-și aplica energiile în îndatoririle feminine și astfel a fost adesea mustrată de părinți.... Nu ar face altceva decât să deseneze portrete și alte lucruri raportate la capriciul și talentele sale naturale. În cele din urmă, părinții ei, văzând-o că are înclinați și este dispusă să picteze, i-au găsit un maestru în artă care să o învețe să deseneze.” [2]
Fiind călugăriță terțiară carmelită, a fost liberă să locuiască în afara zidurilor mănăstirii și departe de constrângerile familiale.
Se pare că a fost o ucenică care a învățat rapid și care a înflorit sub tutela lui Preti. Giovannantonio Ciantar a observat că „sub direcția sa [a lui Preti] ea a evoluat bine și, în timp ce picta tavanul Bisericii Sf. Ioan, acesta i-a permis să picteze și unele dintre figurile feminine; în acest sens, ea a reușit să le picteze cu succes, aproape chiar mai bine decât maestrul.”[2]
Acest lucru este confirmat în continuare de relatarea lui Giuseppe Maria de Piro în Squarci di Storia (1839): „[Ea] a înlocuit pe oricare alt elev al său, atât de mult încât celebrul maestru a ales-o să colaboreze cu el la pictura marii bolți a Bisericii Sfântul Ioan, unde figurile feminine au fost, în mare măsură, executate de ea.”[2]
În 1682, Maria de Dominici a părăsit Malta, probabil alături de nepotului Marelui Maestru și al soției sale Isabella d'Avalos d'Aquino d'Aragona, care, împreună cu maestrul Preti, au încurajat-o să-și întindă aripile spre alte locuri. În cele din urmă, și-a deschis propriul studio la Roma, unde a început să primească comenzi de sculptură și pictură datorită scrisorilor de recomandare de la Marele Maestru.[2] În Roma, a locuit împreună cu o altă femeie în studioul ei de lângă San Giovanni dei Fiorentini.[3]
Lucrări
În timp ce se afla în Malta, Maria de Dominici a realizat o serie de figurine portabile, de cult, care au fost folosite în timpul festivităților religioase locale și procesiunilor stradale.[3] Câteva lucrări îi poartă numelui, deși nu toate sunt ușor accesibile pentru a fi vizitate. Cele mai accesibile lucrări realizate de Maria de Dominici în Malta includ: Vizitarea, în biserica parohială din Zebbuġ; Beato Franco în biserica carmelită din Valletta și Buna Vestire în Muzeul Catedralei din Valletta.
Din 2010, un crater de pe planeta Mercur îi poartă numele.[6]
A fost includerea acesteia în dicționarului Delia Gaze care a determinat ca numele lui Dominici să fie dat craterului cu litera „D” după al doilea zbor realizat de NASA-MESSENGER. După cum remarcă Susanna Hoe în introducerea în cartea Malta: Femei, istorie, cărți și locuri:
„Incitant sau nu ca și explicație, faptul că un crater pe Mercur este numit după o artistă malteză uitată este încântător, motivațional chiar, mai ales când întâlnești întâmplător, în căutările pe internet, craterul Mariei, o priveliște minunată!”.[2]
