Manole Marcus
Date personale
Născut	8 ianuarie 1928[1] București, România
Decedat	12 octombrie 1994 (66 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Modifică date / text

Manole Marcus (n. 8 ianuarie 1928, București — d. 12 octombrie 1994) a fost un regizor, scenarist de film român de etnie evreiască.

A absolvit în 1955 Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

În deceniul 1950 cultura românească a fost subordonată unui curent artistic numit proletcultism, care, între altele, impunea realizarea de opere cu subiecte excesiv politizate. În acest climat, Manole Marcus realizează un număr de filme de comedie de mai mică valoare. Către a doua jumătate a anilor 1960, regizorul abordează un ton mai grav; filmul său Canarul și viscolul (1969) vorbește despre prețul libertății unui comunist ilegalist în misiune, urmărit de către autoritățile burghezo-moșierești.

În alte filme, cum este Puterea și adevărul (1972), problematica politică este rezolvată în consens cu ideologia vremii. În anii 1970, Marcus realizează două filme care s-au bucurat de aprecierea publicului și a criticii: Actorul și sălbaticii (1975) și Operațiunea Monstrul (1976).

Manole Marcus a avut un fiu, Martin (1955–2008). În 1977, acesta emigrează în Israel.

• Viața nu iartă (1959) - în colaborare cu Iulian Mihu
• Cartierul veseliei (1965) - în colaborare cu Ioan Grigorescu
• Cianura... și picătura de ploaie (1978) - în colaborare cu Virgil Mogoș
• Non-stop (1982)

• Actorul și sălbaticii (1975) - pictorul
• Operațiunea Monstrul (1976) - pasagerul bărbos din autobuz

• Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu (1996). 1234 Cineaști români , Editura Științifică, București

• Manole Marcus la Internet Movie Database
• Profilul regizorului pe site-ul Cinemagia

Articole biografice

• Vă mai amintiți de... Manole Marcus, 21 octombrie 2009, Eliza Zdru, Adevărul