S-a născut într-o familie de armeni (Aunian) și a frecventat Liceul „Vasile Alecsandri” din orașul natal, apoi și-a luat licența în filologie la Universitatea din București.
După decesul lui Aurel Baranga (10 iunie 1979), Manole Auneanu a fost numit în locul său redactor-șef al revistei de satiră și umor „Urzica”.[3]
De asemenea, a mai fost redactor la „Viața Nouă” din Galați, până în anul 1959; publicist-comentator, la „Scânteia”; secretar general de redacție la „Informația Bucureștiului” (1967-1976) și publicist-comentator la „Magazin” (1984-1989).
După Revoluția Română din 1989, Manole Auneanu și-a dat demisia din funcția de șef la „Urzica” și a pornit pe cont propriu prima revistă privată postdecembristă: „Baricada”, o publicație de opoziție față de puterea fesenistă și fedesenistă, cu articole grele, pamflete, caricaturi politice etc… O culegea la Târgoviște și o tipărea la Giurgiu, alerga cu mașina lui nu prea nouă mii de kilometri, deoarece în București nu mai putuse avea acces la o tipografie.[4] La 14 iunie 1990 minerii i-au devastat redacția[5].
În aprilie 1990 pune bazele „Companiei Auneanu Libripress”, având un sector de presă și editură „Excelsior”. Editează revistele periodice „Ghilotina” și „Apostrof”, apoi primele publicații de astrologie din presa post-belică: „Horoscop Magazin”, „Horus” și „Repere literare”.
Scrieri
Cerul era aproape, 143 pagini, Editura pentru Literatură, 1961 - culegere de schițe într-un limbaj sobru și evocator;
Destinul îngerilor (nuvele), 252 pagini, Editura pentru Literatură, 1965 - povestiri și nuvele, în manieră jurnalistică, literaturizată;
Aventura nocturnă, 135 pagini, Editura militară, 1973 - etichetată de critică „oaia neagră a anilor ‘70”, pentru oglindirea bolnavă a societății românești aflată în declin, carte tradusă în mai multe limbi străine;
Noaptea disperaților, 140 pagini, Editura Excelsior, 1993 - analiză psihologică a unor drame existențiale.
Convorbiri cu alter ego (proză umoristică), 240 pagini, Editura Libripress, 2000ISBN 973-9080-17-0.
Aprecieri
Premiul revistei „Luceafărul”, pentru volumul de debut;
Premiul internațional „Alek”, (proză scurtă), pentru „rafinamentul stilistic, suspansul epic și mirajul construcției literare”.
