Mărunțișu, Buzău

Pentru localitatea din județul Dâmbovița, România, vedeți Mărunțișu, Dâmbovița.
Mărunțișu
—  sat  —
Mărunțișu se află în România
Mărunțișu
Mărunțișu
Mărunțișu (România)
Localizarea satului pe harta României
Mărunțișu se află în Județul Buzău
Mărunțișu
Mărunțișu
Mărunțișu (Județul Buzău)
Localizarea satului pe harta județului Buzău
Coordonate: 45°17′9″N 26°21′15″E ({{PAGENAME}}) / 45.28583°N 26.35417°E

Țară România
Județ Buzău
Oraș Pătârlagele

SIRUTA48398

Altitudine292 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total897 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal127438

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Mărunțișu este un sat ce aparține orașului Pătârlagele din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona de munte, pe valea Buzăului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărunțișu era satul de reședință al unei comune din plaiul Buzău al județului Buzău, comună formată din cătunele Benga, Cuculești, Gura Bâscei, Măguricea, Mănăstirea, Mărunțișu, Poienele, Valea Seacă și Zaharești, având în total 2120 de locuitori ce trăiau în 515 case. În comună funcționa o școală mixtă cu 93 de elevi (dintre care 2 fete) și 4 biserici — una în Mărunțișu, două în Poienele și una în Zăhărești.[1]

În 1925, comuna avea 2533 de locuitori.[2] În 1950, a fost inclusă în raionul Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a fost desființată și în mare parte inclusă în comuna Pătârlagele din județul Buzău, reînființat (cu excepția satelor Gura Bâscei, transferat la comuna Cislău Măguricea și Zaharești, transferate comunei Pănătău).[3] Comuna Pătârlagele a devenită în 2004 oraș, satul Mărunțișu fiind de atunci o localitate componentă a acestui oraș[4].

Note

  1. ^ Lahovari, George Ioan (). „Mărunțișul, com. rur., în jud. Buzău” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 296. 
  2. ^ „Comuna Mărunțișu în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  3. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Legea 203/2004”, Legex.ro, accesat în