La începutul secolului XIX în București și Chișinău existau ateliere de lăute și alte instrumente de muzică. La Chișinău boierul Bartolomeu avea un taraf permanent de lăutari. Unul dintre cei mai vestiți lăutari a fost Barbu Lăutaru. Tarafurile erau în general disponibile pe plată pentru orice fel de ocazii, dar unele erau specializate : existau tarafuri de petrecere (botezuri, nunți, aniversări), altele de restaurant, unele de tânguială (pentru funeralii).
Bibliografie suplimentară
Constantin Bobulescu, Lăutarii noștri: din trecutul lor: schiță istorică asupra muzicei noastre naționale corale cum și asupra altor feluri de muzici, Editura Tipografia Națională, București, 1922
Viorel Cosma, Figuri de lăutari, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1960