Lothar Berger

Lothar Berger
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Halberstadt, Saxonia-Anhalt, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Bad Schwartau, Republica Federală Germania, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lothar Berger (n. , Halberstadt, Saxonia-Anhalt, Germania – d. , Bad Schwartau, Republica Federală Germania, Germania) a fost un general german (Generalmajor) din Wehrmacht în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A comandat trei divizii în război și a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu Frunze de Stejar.

Biografie

S-a născut în anul 1900 ca fiu al unui medic șef. A fost încorporat în Armata Germană în timpul Primului Război Mondial ca Fähnrich în Regimentul 66 Infanterie (3 Magdeburg) și a fost rănit. În 1919 a devenit membru al Diviziei de Fier a Freikorps Riekhoff în Țările Baltice. A studiat în anii 1920 matematica și fizica la Universitatea din Halle și a făcut parte din fraternitatea (Burschenschaft) Alemannia auf dem Pflug. Din 1921 până în 1923 a fost președinte al uniunii studențești și a organizației Deutscher Hochschulring din Halle.[1]

În anul 1924 a devenit militar profesionist în Regimentul 12 Infanterie al Reichswehr și din 1935 a fost căpitan și comandant de companie în cadrul Regimentului 66 Infanterie (3 Magdeburg), care fusese reînființat. A fost folosit în perioada următoare ca atașat militar în Regatul României.[1]

A participat la luptele purtate de Wehrmacht în cel de-al Doilea Război Mondial (1935-1945) și a fost rănit grav. A comandat cu gradul de general-maior (Generalmajor) diviziile 208 Infanterie, 251 Infanterie și în final 75 Infanterie Mecklenburg (6 aprilie - mai 1945).[1]

Berger s-a predat inițial forțelor sovietice ca prizonier de război în mai 1945, dar a fost transferat forțelor britanice și apoi eliberat în 1946. După război a fost demobilizat din Armata Germană și s-a mutat la Marksteft, apoi la Aschaffenburg. A lucrat ca antreprenor și a devenit membru al consiliului de administrație al organizației Europa-Union Deutschland din Bonn. După ce s-a îmbolnăvit grav s-a mutat la Göttingen în 1961 și apoi la Bad Schwartau în 1970, unde a murit un an mai târziu.[1]

Decorații

  • Crucea de Fier (1914) cl. a II-a (28 iulie 1918) și cl. I (24 septembrie 1920)[2]
  • Insigna neagră pentru răniți (1918)
  • Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918 (1 ianuarie 1935)
  • Crucea de Fier cu barete (1939) cl. a II-a (30 septembrie 1939) și cl. I (2 octombrie 1939)[2]
  • Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar
    • Crucea de Cavaler (5 august 1940) în calitate de Major și comandant al Regimentului 84/ III Infanterie-Regiment 84 [3]
    • cu frunze de stejar (28 martie 1945) în calitate de Oberst și comandant al Brigăzii zb V.100 din Corpul XXXX Panzer[4]
  • Ordinul „Steaua României” cu spade în gradul de Comandor, cu panglica de „Virtute Militară” (24 iunie 1942)[5]
  • Insigna de onoare a Armatei Germane
  • Insigna de argint pentru luptele de infanterie
  • Insigna de aur pentru răniți
  • Insigna pentru luptă corp la corp
  • Insigna pentru luptele cu partizanii

Note

  1. ^ a b c d Dvorak (2013), pp. 73-74.
  2. ^ a b Thomas 1997, p. 41.
  3. ^ Fellgiebel 2000, p. 110.
  4. ^ Fellgiebel 2000, p. 83.
  5. ^ Decretul Regal nr. 1.896 din 24 iunie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.794.

Bibliografie

  • Dvorak, Helge (). Biographisches Lexikon der Deutschen Burschenschaft (în germană). Band I: Politiker. Teilband 7: Supplement A–K. Heidelberg, Germania: Winter. pp. 73–74. ISBN 978-3-8253-6050-4. 
  • Fellgiebel, Walther-Peer () [1986]. Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945 — Die Inhaber der höchsten Auszeichnung des Zweiten Weltkrieges aller Wehrmachtteile [The Bearers of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939–1945 — The Owners of the Highest Award of the Second World War of all Wehrmacht Branches] (în germană). Friedberg, Germania: Podzun-Pallas. ISBN 978-3-7909-0284-6. 
  • Scherzer, Veit (). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (în germană). Jena, Germania: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2. 
  • Thomas, Franz (). Die Eichenlaubträger 1939–1945 Band 1: A–K [The Oak Leaves Bearers 1939–1945 Volume 1: A–K] (în germană). Osnabrück, Germania: Biblio-Verlag. ISBN 978-3-7648-2299-6. 


Lideri militari
Predecesor:
Generalmajor Karl Arning 		Comandant al Diviziei 75 Infanterie
6 aprilie 1945 – mai 1945 		Succesor:
Oberst Gerhard Matthaiss