Liudolf era fiul contelui (Graf) Bruno (Brunhart)[2] cu soția sa, Gisla de Verla[3]; autorii ulteriori l-au numit ca duce al saxonilor răsăriteni (dux orientalis Saxonum, probabil începând din 850) și conte de Estfalia. Într-adevăr, Liudolf își extinsese posesiunile din Saxonia de est și a devenit conducător (dux) în timpul războaielor întreprinse de regele Ludovic Germanul din dinastia Carolingiană împotriva normanzilor și slavilor. Casa conducătoare a Franciei răsăritene (Germania, dinastia Ottoniană, este numită și dinastia Liudolfingilor pornind de la numele său, Liudolf fiind primul conducător consemnat al acestei dinastii.
Cândva înainte de anul 830 Liudolf s-a căsătorit cu Oda, fiică a princepsfranci din neamul Billungilor. Oda a murit în 17 mai913, se presupune că la impresionanta vârstă de 107 ani.[4]
Prin căsătoria sa cu fiica unui nobil franc, Liudolf a pus în practică sugestiile propuse de Carol cel Mare pentru păstrarea integrității Imperiului francilor.
În 845/846, Liudolf și soția sa au călătorit la Roma pentru a solicita papei Sergiu al II-lea permisiunea de a fonda lăcașuri instituite după modelul bisericii din Brunshausen în jur de 852 și mutate în 881 pentru a constitui abația Gandersheim. Fiica minoră a lui Liudolf, Hathumod, a devenit prima abatesă.
^Saint Odilo (Abbot of Cluny), Queenship and sanctity: The lives of Mathilda and The epitaph of Adelheid (trad. Sean Gilsdorf), Catholic University of America Press, 2004, p. 24.
^Gerd Althoff și Christopher Carroll, Family, friends and followers: political and social bonds in medieval Europe Cambridge University Press, 2004, p. 38.
^The rise of the medieval world, 500-1300: a biographical dictionary (ed. Jana K. Schulman), Greenwood Press, 2002, p. 271.
^The rise of the medieval world, 500-1300: a biographical dictionary, p. 271.
