Ambele au reprezentat deschiderea unei noi direcții în poezia românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A. Marina a afirmat că "opera esențială a lui Alexandru Macedonski e cenaclul. Și-a făcut din casa sa un templu al poeziei care îl salvează de toată patima sa pentru ea". Conform aceleiași confesiuni, în mijlocul casei era un fel de altar. Toată familia sa era implicată. Pe tron citea maestrul, Alexandru Macedonski. După confesiunile participanților, Ștefan Petică avea o prezentare în registru grav, iar Mihail Sadoveanu în registru ironic. După modelul parizian, Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul Literatorul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă.
Literatorul, serie nouă
Serie nouă
Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost continuată într-o serie nouă, în 1991, de către Marin Sorescu. [1] În 2016, revista și-a suspendat, temporar, apariția, din cauza dificultăților financiare. Și-a reluat apariția, în noiembrie 2017[2], avându-l ca redactor șef pe scriitorul Nicolae Iliescu. Din decembrie 2018, revista Literatorul, aflată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, este condusă de un nou redactor-șef Elena Boholț.
