În istoria federației, niciun șef de stat nu a fost ales pe cale democratică. Iugoslavia Regală a fost guvernată după monarhia constituțională a Casei Karađorđević din 1918 până în la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. A doua Iugoslavie a fost guvernată de Iosip Broz Tito, președinte al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia din Al Doilea Război Mondial până la moartea sa, când președinția a fost schimbată de fiecare dată până la dizolvarea federației. Odată cu introducerea sistemului de alegeri democratice instaurate în 1990, fiecare republică își alegea alegea fiecare guvern, însă șefii de stat au fost schimbați de fiecare dată în rândul reprezentanților nealeși ale republicilor până la dispariția statului.
Regatul sârbilor, croaților și slovenilor/Regatul Iugoslaviei (1918-1945)
Prințul Paul al Iugoslaviei a acționat ca regent până la izgonirea din 27 martie 1941; Petru a fost exilat de invazia Germaniei la 17 aprilie 1941 și a abdicat la 29 noiembrie 1945.
Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (1945-1991)
După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie 1945 că Regele Petru a fost detronat, proclamând Republica Federativă Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost redenumit în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.
După 1974, Iugoslavia a fost condusă de un colectiv prezidențial alcătuit din reprezentanții celor șase republici, cele două provincii autonome ale Serbiei și Președintele Ligii Comuniștilor (până în 1988). Inițial, colectivul a fost prezidat de Tito, care a fost ales Președinte pe viață. După moartea sa în 1980, un membru a fost ales anual Președinte al Președinției interpretând ca șef de stat.