Lărgimea zonelor maritime aflate sub jurisdicția unui stat cu deschidere la mare se măsoară de la linia de bază.[1]
În general, linia de bază este constituită de limita zonelor mereu acoperite de mare, indiferent de nivelul mareei, în absența fenomenelor meteo-oceanografice excepționale. În anumite cazuri (prezența insulelor apropiate de litoral, coaste foarte franjurate...), "linia de bază normală" poate fi înlocuită de o linie de bază dreaptă, compusă din segmente, care nu se îndepărtează de la direcția generală a liniei de coastă și care unește punctele de pe "linia de bază normală".
Apele situate până la linia de bază dreaptă se numesc ape interioare.