PROFILPELAJAR.COM

M1
Culoare pe hartă	galben
An de deschidere	1979
Numărul stațiilor	22
Lungime	31,01 km
Depouri	Depoul Metrorex Ciurel Depoul Metrorex Pantelimon
Pasageri pe an	59.218.853
Metroul din București
Magistrala 1
	Legendă

Depoul Metrorex Pantelimon"

Magistrala 1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, fiind deschisă oficial pe 19 decembrie 1979.^[1] Magistrala formează o „centură” ce înconjoară centrul orașului, având o lungime de 31,01 km și 22 de stații. M1 este de obicei colorată în galben pe harta metroului.

Istoria magistralei

Tronsonul 1

Primul tronson a fost deschis publicului pe data de 19 noiembrie 1979, iar deschiderea oficiala a avut loc pe 19 decembrie 1979. Tronsonul avea o lungime de 8,63 km și dispunea de 6 stații: Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.^[2]

Tronsonul 2

Acesta a fost deschis în decembrie 1981 și a continuat drumul spre est; cele două tronsoane aveau lungimea de 18,73 km. Numărul stațiilor crescuse la 12, cele proaspăt deschise fiind: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan (denumită ulterior "Nicolae Grigorescu"), Titan, Muncii (denumită ulterior "Costin Georgian"), Republica.^[3]^{:p. 7}

Derivația Industriilor

Următoarea etapă de dezvoltare a reprezentat-o în august 1983 ramificația Eroilor - Industriilor, constând din 5 stații de-a lungul noii linii lungi de 8,83 km, ce face în prezent parte din M3: Eroilor, Politehnica, Armata Poporului, Păcii și Industriilor.^[3] Trenurile circulau cu aceeași frecvență pe cele două ramificații, astfel încât să poată fi încadrate alternativ pe porțiunea comună (Eroilor - Republica).

Prelungiri

În 1984 și respectiv 1987 a fost prelungită linia inițială, întâi până la Crângași (0,97 km), și apoi până la Gara de Nord (2,83 km). Stația Basarab era prevăzută în planuri, dar nu a fost dată în folosință până la sfârșitul anului 1992.^[4]

Închiderea buclei

În august 1989 a fost finalizată „a treia magistrală”^[5], care adăuga încă o stație de corespondență cu M2 și ajungea la Dristor, în loc de Pantelimon cum fusese la un moment dat planificat.^[6] Acest tronson avea 7,8 km și 6 stații: Piața Victoriei 2, Ștefan cel Mare, Obor, Iancului, Piața Muncii și Dristor 2.

Extinderi și redenumiri

La scurt timp după revoluția din decembrie 1989 au fost schimbate mai multe denumiri de stații, în principal cele care aminteau de perioada comunistă. Astfel, pe Magistrala 1 Leontin Sălăjan a devenit Nicolae Grigorescu, iar Muncii a fost redenumită în Costin Georgian. În ianuarie 1990^[7] sau mai 1991^[8] a fost adăugată stația Antilopa (ulterior redenumită Pantelimon), legată printr-o singură linie de 0,68 km de Republica.^[4] În 2009, în cadrul unei campanii de actualizare a numelor stațiilor de metrou, stația Semănătoarea a fost redenumită în Petrache Poenaru.^[9]

Date tehnice

Ca și restul rețelei de metrou din București, linia M1 este complet subterană.^[10] Rețeaua de contact este de 750V CC (intervalul admis fiind 600-950 V)^[10]^{:p. 10}, alimentarea făcându-se prin a treia șină (în trafic) sau prin pantografe (în depouri). Viteza maximă este de 80 km/h, pe șine de tip 49 și tip 60, cu traverse de lemn (pe primul tronson) sau de beton armat (pe celelalte tronsoane)^[1] și cu ecartament de 1432 mm^[11] În funcție de caracteristicile terenului, tunelele au fost realizate în săpătură deschisă sau cu ajutorului unui scut manual construit la Uzinele „23 August”.^[6]

Trenurile magistralei sunt întreținute în depourile Ciurel și Pantelimon.

Material rulant

Linia este deservită de trenuri Bombardier Movia (varianta BM21 din 2008 și BM2 din 2014). Varianta BM2 a fost introdusă mai întâi pe M2 și apoi, odată cu introducerea trenurilor BM3, o parte din trenuri au fost mutate pe M1 și M3 pentru a înlocui ramele Astra.^[12]

Note

^ ^a ^b „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2013” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 28 septembrie 2016. Accesat în 27 iulie 2015.
^ Antoaneta Etves (18 noiembrie 2014), „La București: SINGURUL metrou din lume care a făcut TESTE cu OAMENI!”, Evenimentul zilei, accesat în 19 decembrie 2020
^ ^a ^b „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2014” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 2 decembrie 2020. Accesat în 24 decembrie 2020.
^ ^a ^b „Istoric Metrorex”. Arhivat din original la 8 octombrie 2020. Accesat în 27 iulie 2015.
^ O perioadă îndelungată din acel moment, la Piața Victoriei 1 (de pe M2) și la Dristor 1 era anunțată o ”legătură cu magistrala 3”, iar la Dristor 2 ”legătură cu magistrala 1”.
^ ^a ^b „30 de ani de exploatare a metroului bucureștean”. Univers Ingineresc (17/2009). 1 august 2009.
^ „Raportul de activitate al Metrorex pe anul 2015” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 26 august 2016. Accesat în 23 august 2016.
^ „Istoric Metrorex”. Arhivat din original la 8 octombrie 2020. Accesat în 4 octombrie 2020.
^ I.D. (4 iulie 2009). „Opt stații de metrou au primit denumiri noi”. Adevărul.ro. Arhivat din original la 7 iulie 2009. Accesat în 29 decembrie 2016.
^ ^a ^b „Raportul de activitate Metrorex pe anul 2019” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 21 ianuarie 2022. Accesat în 24 decembrie 2020.
^ „Caracteristicile rețelei”. metrorex.ro. Arhivat din original la 2 decembrie 2020. Accesat în 6 ianuarie 2013.
^ „Raport de activitate pe anul 2015 al Metrorex S.A” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 28 septembrie 2016. Accesat în 29 decembrie 2016.