Laurence van Cott Niven (n. 30 aprilie1938 în Los Angeles, California) este un scriitor american de literatură științifico-fantastică. Opera sa cea mai cunoscută este Lumea Inelară (1970), care a primit premiile Hugo, Locus, Ditmar și Nebula. Opera sa aparține în primul rând genului hard science fiction, folosind concepte științifice și de fizică teoretică, cărora li se alătură deseori elemente specifice literaturii polițiste și de aventuri. Seria The Magic Goes Away aparține unui fantasy rațional, care tratează magia ca resursă ne-regenerabilă. Niven scrie, de asemenea, povestiri umoristice, unele adunate în colecția The Flight of the Horse.
Biografie
Niven este nepotul magnatului petrolului Edward L. Doheny, un personaj important al scandalului Teapot Dome din anii '20. A urmat pentru scurtă vreme California Institute of Technology și și-a luat licența în mathematică (cu o mențiune în psihologie) la Universitatea Washburn, Topeka, Kansas, în 1962. Timp de un an, a lucrat la departamentul de matematică din cadrul UCLA. De atunci, a trăit în suburbiile Los Angeles-ului, inclusiv în Chatsworth și Tarzana, ca scriitor full-time. Pe 6 septembrie 1969 s-a căsătorit cu Marilyn Joyce "Fuzzy Pink" Wisowaty, un fan bine-cunoscut al genului science fiction.
Opera
Niven a scris numeroase povestiri și romane science fiction, începând cu povestirea din 1964, "The Coldest Place". În ea este vorba despre cel mai friguros loc de pe Mercur, despre care se credea în acea vreme că se află îm rotație sincronă, arătând mereu aceeași emisferă Soarelui (după ce Niven a fost plătit pentru povestire, dar înainte de publicare ei, s-a descoperit că se rotește într-o rezonanță de 2:3).
Pe lângă premiul Nebula din 1970[11] și premiile Hugo și Locus din 1971[12] primite pentru Lumea inelară, Niven a mai primit în 1967 un Hugo la secțiunea "Cea mai bună povestire" pentru "Steaua neutronică". A primit același premiu în 1972, pentru "Inconstant Moon" și în 1975 pentru "The Hole Man". În 1976 a câștigat premiul Hugo la secțiunea "Cea mai bună nuveletă" pentru "The Borderland of Sol".
Niven a scris scenarii pentru o serie de spectacole de televiziune science fiction, printre ele numărându-se serialele Land of the Lost și Star Trek: The Animated Series, pentru care și-a adaptat povestirea mai veche "The Soft Weapon". În 1996 și-a ecranizat povestirea "Inconstant Moon" într-unul din episoadele serialului The Outer Limits.
De asemenea, a scris scenarii pentru pesonajul Green Lantern al celor de la DC Comics, introducând în povestirile sale concepte hard science fiction cum ar fi entropia și deplasarea spre roșu, lucru neobișnuit în benzile desenate. Documentul de referință privind povestea lui Green Lantern a fost scris tot de el.
Multe dintre operele lui Niven se petrec în universul Spațiului Cunoscut creat de el, în care omenirea împarte cele câteva sisteme solare locuibile apropiate de Soare cu peste o duzină de specii extraterestre, printre care felinele agresive numite Kzini și extrem de inteligenții, dar lașii Păpușari, care apar frecvent ca personaje centrale. Acțiunea seriei Lumea Inelară se desfășoară în universul Spațiului Cunoscut.
Crearea unor specii extraterestre minuțios detaliate, extrem de diferite de oameni atât din punct de vedere fizic, cât și mental, este recunoscută ca unul dintre punctele forte ale lui Niven.
Niven a scris și o serie de fantasy logic, The Magic Goes Away, care folosește o resursă epuizabilă, Mana, pentru a activa o magie "tehnologică".
Acțiunea seriei de povestiri The Draco Tavern se petrece într-un univers science fiction mai bizar, descris din perspectiva proprietarului unui bar cu multe specii.
Seria Svetz cuprinde o culegere de povestiri, The Flight of the Horse, și un roman, Rainbow Mars, și relatează despre o mașină a timpului trimisă în trecut pentru a găsi specii de animale dispărute demult, dar care ajunge, de fapt, în realități alternative și aduce înapoi creaturi mitologice, cum ar fi o pasăre Roc și un Inorog.
Cea mai faimoasă contribuție a lui Niven în cadrul genului SF a fost conceptul Lumii Inelare, un inel cu un diametru aproximativ egal cu orbita Pământului care se rotește în jurul unei stele. Ideea i-a venit lui Niven din încercarea de a imagina o versiune mai eficientă a sferei Dyson, care ar fi putut produce efectul gravitației de suprafață prin mișcarea de rotație. Ținând cont că învârtirea unei sfere Dyson ar fi condus la comasarea atmosferei în jurul ecuatorului, Lumea Inelară îndepărtează din structură toate celelalte părți, devenind un inel rotitor care are mereu aceeași parte spre soare, atmosfera și locuitorii fiind ținuți pe loc de forța centrifugă și de un zid înalt de 1.000 de mile pe margini. Când lui Niven i s-a demonstrat că Lumea Inelară era instabilă din punct de vedere dinamic, deoarece, atunci când centrul de rotație s-ar îndepărta de soarele central, gravitația ar trage inelul spre soare, el a folosit această observație pentru a scrie un nou roman, Inginerii Lumii Inelare.
Ideea s-a dovedit benefică, servind ca o alternativă la sfera Dyson care necesita gravitație artificială și a permis introducerea ciclului zi/noapte (prin folosirea unui inel mai mic de "pătrate de umbră", care se rotește între inel și soare). Conceptul a fost dezvoltat ulterior de Iain M. Banks în seria sa Cultura, în care apar megastructuri numite Orbitali având 1/100 din dimensiunea unei lumi inelare, care orbitează în jurul unei stele, nu o înconjoară în întregime. Și Alastair Reynolds a folosit lumi inelare în romanul său din 2008, House of Suns. Conceptul Lumii Inelare a influențat și seria de jocuri video Halo, lucru vizibil în megastructurile Halo.
Seria de cărți de joc colecționabile Magic: The Gathering îi aduce un tribut lui Larry Niven prin intermediul unei cărți numite "Discul lui Nevinyrral", Nevinyrral fiind în mod evident "Larry Niven" scris invers. Seturile ulterioare nu au mai cuprins cărți de joc noi cu Nevinyrral, dar personajul este citat sporadic în textul care însoțește unele cărți.
Niven a fost consilier al lui Ronald Reagan în crearea politicii anti-rachetă SDI, după cum se arată în documentarul BBCPandora's Box al lui Adam Curtis.[14]
În 2007, Niven, alături de un grup de scriitori de science fiction cunoscut sub numele de SIGMA și condus de Pournelle, a început consilierea Departamentului Securității Interne al Statelor Unite legat de tendințele viitoare în ceea ce privește terorismul și alte subiecte.[15]
Alte opere
Una dintre cele mai cunoscute opere umoristice ale lui Niven este "Man of Steel, Woman of Kleenex", în care el se folosește de fizica lumii reale pentru a arăta dificultățile uniunii dintre Superman și o femeie umană (Lois Lane sau Lana Lang).
Romanele lui Larry Niven folosesc deseori conceptul câmpului de stază, pe care tot el l-a popularizat.
În unele titluri și în cadrul operelor, Niven folosește termeni cu dublu sens, care par metaforici dar ar trebui luați ad literam, sau invers. Iată câteva exemple:
Romanul Destiny's Road se referă, de fapt, la o cale de pe planeta numită Destiny.
În trecutul Lumii Inelare a avut loc un eveniment cunoscut sub numele "Prăbușirea orașelor", în care orașele plutitoare s-au prăbușit literalmente din cer și s-au zdrobit de pământ.
În povestirea "At the Core", eroul albinos Beowulf Shaeffer pornește într-o călătorie spre Nucleul galaxiei, dar este nevoit în cele din urmă să se întoarcă, deoarece acesta explodează, trimițând valuri ucigașe de radiații. La sfârșitul povestirii se revelează faptul că expresia din titlu era, de fapt, metaforică.
Povestirea "There is a Tide" începe cu o relatare despre o maree metaforică a sorții, care ne călăuzește destinele, dar existența mareelor pe o planetă din povestire constituie un elemente cheie al acțiunii.
În romanul The Integral Trees apar arbori plutitori curbați la capete în direcții diferite, ceea ce le dă forma semnului matematic al integralei, dar ei sunt și parte integrantă a ciclului vieții indigenilor.
Romanul Footfall pare inițial să se refere la invadatorii elefantini Fithp care trec peste Pământ, dar se dovedește că avea legătură cu căderea pe Pământ a unui asteroid poreclit Foot.
Titlul povestirii "Locusts" continuă această temă.
Legile lui Niven
Larry Niven mai este cunoscut în fandomul science fiction pentru "Legile lui Niven": Nu există vreo cauză prea dreaptă pentru ca cineva să nu poată găsi un prost care să o urmeze. De-a lungul carierei sale, Niven i-a adăugat acestei prime legi o listă de legi ale lui Niven, despre care consideră că descriu "cum funcționează universul" din punctul lui de vedere.
Destiny's Road (1997) - scris doar de Niven, nu este chiar o continuare a seriei Heorot, dar se desfășoară în același univers și face scurte referiri la evenimente din primele două romane.
cu Jerry Pournelle
Inferno (1976) — nominalizat la premiile Hugo și Nebula, 1976[18]
Lucifer's Hammer (1977) — nominalizat la premiul Hugo, 1978[19]
Oath of Fealty (1982)
Footfall (1985) — nominalizat la premiile Hugo și Locus SF, 1986[20]
Escape from Hell (2009) - continuare a romanului Inferno
Lumea Pay - parte a universului ficțional CoDominion al lui Pournelle
The Mote in God's Eye (1974) — nominalizat la premiile Hugo, Nebula și Locus SF, 1975[21]
"Not Long before the End" - adaptat de Doug MoenchVicente Alcazar și "All the Myriad Ways" de scriitorul-artist Howard Chaykin, ambele pentru antologia alb-negru de la Marvel ComicsUnknown Worlds of Science Fiction.
The Flying Sorcerers (1971) - cu David Gerrold (serializat anterior în "The Misspelled Magishun", include portretizări ale altor autori SF - de exemplu, numele personajului principal este tradus în limbajul local "ca o culoare, ca și mov", folosind un joc de cuvinte: Asimov - ca și mov)
