Keiko McDonald s-a născut la 1 ianuarie 1940 în orașul Nara din Japonia.[2]
A absolvit în 1963 cursurile Universitatea de Studii Străine din Osaka, cu o diplomă de licență în specializarea limba engleză.[3] A călătorit apoi în Statele Unite ale Americii și a obținut o diplomă de master în limba și literatura engleză la State University of California-Sacramento în 1966.[3] În același an s-a căsătorit cu americanul Charles McDonald și s-a stabilit în SUA.[3] A urmat ulterior cursuri la University of Oregon, unde a obținut titlurile de Doctor of Arts în 1971 și Doctor of Philosophy (PhD) în 1974,[3] cu teza de doctorat In Search of the Orient: W. B. Yeats and Japanese Tradition.[4]
După absolvirea studiilor de doctorat în 1974, Keiko McDonald a devenit profesor invitat la University of Texas-Austin (1974-1975) și apoi, în 1975, a fost încadrată ca profesor asistent în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Est-Asiatice al Universității din Pittsburgh,[3] unde, timp de peste 30 de ani,[3] a predat cursuri de introducere în limba japoneză, literatură japoneză, cinematografie japoneză, westernuri și filme cu samurai, cultura și societatea japoneză reflectată în cinematografie.[4] A fost promovată profesor asociat în 1981 și profesor titular în 1992, iar în anul 2007 a ocupat funcția de președinte interimar al Departamentului de Limbi și Literaturi Est-Asiatice.[3] Keiko McDonald a scris câteva cărți și zeci de articole și a fost invitată să țină conferințe la diferite instituții educaționale din Statele Unite ale Americii, Canada și Japonia.[4] A fondat și organizat, începând din 1985, un festival anual al filmului japonez la Universitatea din Pittsburgh.[3]
Ea a fost renumită pe plan internațional în calitate de cercetător al filmului japonez, fiind unul dintre puținii specialiști americani în domeniul cinematografiei japoneze.[3] Keiko McDonald a obținut grantul Research-in-Japan al Japan Iron and Steel Endowment în 1998, grantul internațional Toshiba în 1999, premiul pentru excelență în predare „Tina and David Bellet” în 2002,[4] trei burse de cercetare Fulbright și un premiu național de cercetare în domeniul științelor umaniste.[2] A apărut ca figurantă în două filme turnate la Pittsburgh: Gung Ho (1986) și Lorenzo’s Oil (1992).[3]
Aflată într-un an sabatic al carierei didactice, Keiko McDonald a murit pe 14 septembrie 2008 în urma unui accident la pescuit, înecându-se după ce a alunecat în apă și s-a lovit la cap.[2][3]
Scrieri
Cinema East: a critical study of major Japanese films, Fairleigh Dickinson University Press, Rutherford [N.J.], 1983[5]
Mizoguchi, Twayne Publishers, Boston, 1984
Ugetsu : Kenji Mizoguchi, director, Rutgers University Press, New Brunswick, N.J., 1993 - editor
Japanese Classical Theater in Films, Fairleigh Dickinson University Press, Rutherford [N.J.], Associated University Presses, Cranbury, N.J., 1994
Nara encounters, Weatherhill, New York, 1997 - în colaborare cu J. Thomas Rimer
From book to screen : modern Japanese literature in films, M.E. Sharpe, Armonk, N.Y., 2000.
Reading a Japanese Film: Cinema in Context, University of Hawaiʻi Press, Honolulu, 2006[6] selectat de revista Choice ca o lucrare academică excepțională.[3]
Modern Japanese theatre and performance, Lexington Books, Lanham, MD, 2006 - în colaborare cu David Jortner și Kevin J Wetmore, Jr.
Note
^Keiko I McDonald, VIAF ID[*][[VIAF ID (identifier for the Virtual International Authority File database)|]]|access-date= necesită |url= (ajutor)
