Kálmán Rimanóczy senior și Irén Kapolnay au avut doi fii, Kálmán și Béla, ce au fost arhitecți la fel ca și tatăl lor. După ce a lucrat un timp la Budapesta, a venit la Oradea ca partener al tatălui.
După moartea tatălui a continuat opera de proiectare la Oradea.
A construit case familiale, clădiri publice în Oradea, cinci castele rurale (castelul Lovassy din Batăr, Bihor, conacul lui István Tisza, castelul Bölönyi din Pusztaszilas, castelul Karolyi din Nagyszénás, castelul Schwartz din Doba), castelul baronului Boraemisza Elemer din Asuaj, Maramureș,precum și hoteluri, spitale, biserici. A procedat la un amestec de stiluri, în spiritul epocii.
Tânărul Kálmán Rimanóczy a murit la 42 de ani într-un sanatoriu lângă Viena. A fost îngropat în cimitirul din cartierul Olosig al Oradei, demolat de comuniști și transformat în parc. Osemintele familiei Rimanoczy și ale altor personalități au fost mutate de episcopul József Tempfli în Biserica Baraților din Oradea (Barátok temploma).
Oradea, Palatul Moskovits Miksa (fosta Strada Principală, actuala Calea Republicii nr.15), 1904-1905
Oradea, Palatul Rimanóczy Sr. (fosta Strada Principală, actuala Calea Republicii nr. 6, fosta Piață Szécheny, intrarea de pe colț) 1905
Oradea, Banca Centrală de Economii
Oradea, Institutul pentru Boli de Plămâni (fosta Grădină Bunyitay - după istoricul Vince Bunyitay - numită in perioada comunistă Parcul Muncitoresc, acum Parcul Ion C. Brătianu, fiind cel mai mare parc al orașului) 1906
Oradea, Banca Centrală de Economii (fosta Piață Bémer, actuala Piață Ferdinand nr. 4.) 1907, extindere: 1912
Debrecen, Palatul Prima Banca de Economii , 1908-1910 [3]
.jpg)
