José de Madrazo[*][[José de Madrazo (pictor spaniol)|]],Fernando Brambila[*][[Fernando Brambila (Italian-Spanish painter and engraver (1763-1834))|]]
A fost numit „Persoană de merit” de către academie în 1837, distincție pe care a primit-o și de la Real Academia de Bellas Artes de San Carlos de Valencia în anul următor pentru desenele sale din vechile districte din Madrid.[7] În același an, a fost numit director al Școlii de Arte Plastice din Segovia, unde a stabilit cursuri de pictură decorativă și perspectivă.
În 1839, a prezentat Academiei San Fernando o serie de desene înfățișând antichitățile din Segovia, inclusiv camerele de la Alcázar de Segovia(d), care ar fi grav avariate de un incendiu în 1862.[7] S-a întors la Madrid în 1840 și s-a dedicat picturii peisajelor și conceperii de decorațiuni pentru festivaluri, folosindu-și expertiza cu perspectivă. O mare parte din munca sa a fost realizată la Teatro de la Cruz, unde decorurile sale notabile le-au inclus pe cele pentru Don Juan Tenorio.[9] De asemenea, a fost ales în Academia Arqueológica y Geográfica del Príncipe Alfonso.[8]
A fost ales să conducă secția de pictură la Escuela de Bellas Artes de Cádiz în 1853,[8] ținând trei discursuri majore despre istoria artei în 1854, 1855 și 1856. Acestea au fost extinse într-o carte la solicitarea președintelui școlii. Tot în 1856 a câștigat un concurs pentru proiectarea unui monument pentru Domingo de Silos Moreno (1770-1853), fostul episcop de Cádiz, dar proiectul nu a fost niciodată finalizat din lipsă de fonduri. Patru ani mai târziu, a fost transferat, prin ordin regal, la „Escuela Superior de Pintura y Escultura” de la Curtea din Madrid, unde regina Isabela a II-a l-a numit secretar al „Escuela y Junta de Profesores”.[7]
În 1865, a fost însărcinat de Academia del Príncipe Alfonso să scrie un raport despre studiile arheologice ale arhitecturii naționale a Spaniei, pe care l-a și ilustrat. De-a lungul carierei sale, a oferit desene pentru numeroase publicații, atât profesionale, cât și populare. S-a întors la Madrid în 1873, unde a devenit profesor la „Escuela Central de Artes y Oficios” a Academiei San Fernando și a fost numit și membru la această instituție.[9]
Lucrări alese
Gravura Alcázar de Segovia
Vista de la plaza del Azoguejo y Santa Columba, 1850, Museo de Segovia
José María Avrial y Flores: los inicios de la escenografía romántica española, Instituto Nacional de Artes Escénicas y de la Música, Ministerio de Cultura, 2008ISBN: 84-87731-57-0
.JPG)
