Joaquim Espalter i Rull sau, în spaniolă, Joaquín Espalter y Rull (n. , Sitges, Catalonia, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictorspaniol de ascendență catalană care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Madrid; cunoscut în primul rând pentru portrete și scene istorice.
Biografie
S-a născut la Sitges, într-o familie de negustori din Barcelona, care locuia temporar în Sitges ca urmare a Războiului Peninsular. Când s-au întors acasă, a studiat la o școală piaristă,[6] după care a fost trimis la Montpellier timp un an pentru a studia afaceri. Între 1823 și 1828, după ce a decis să se dedice picturii, a locuit la Barcelona și a urmat cursurile Escola de la Llotja(d).[7]
După o scurtă ședere la École des Beaux-Arts din Marsilia, s-a mutat la Paris în 1829 și a studiat cu Antoine-Jean Gros,[8] apoi s-a stabilit la Roma în 1833, unde a devenit parte a unui grup de pictori catalani asociați cu mișcarea nazarineană, printre care se numărau Claudi Lorenzale(d) și Pelegrí Clavé(d).[6] A fost un mare admirator al lui Fra Angelico și a lui Giotto și a efectuat mai multe vizite în Toscana. În 1839 a prezentat mai multe lucrări în cadrul unei expoziții importante la Florența.
În 1842, s-a stabilit la Madrid și a fost numit profesor la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando. În 1847, împreună cu Federico de Madrazo și cu scriitorul Eugenio de Ochoa(d), a fondat un jurnal artistic de scurtă durată numit El Renacimiento („Renașterea”).[6] Mai târziu, a fost numit pictor onorific al curții de către regina Isabela a II-a și, în 1860, profesor de desen la „Escuela Superior de Pintura, Escultura y Grabado”.
Deși a pictat într-o varietate de genuri, a devenit cunoscut ca portretist și a fost foarte popular în rândul burgheziei locale pentru stilul său simplu și direct. Pe lângă portretele sale, a creat și decorațiuni pentru Teatrul Español(d) (1848) și a realizat picturi murale pentru Universidad Central (1853-1858) și Palacio de Congreso de Diputados(d).[8] La Pamplona, a colaborat la lucrările decorative pentru „Salón del Trono” de la Palacio de la Diputación, unde a realizat o pictură murală care îl înfățișează pe Íñigo Arista devenind primul rege al Navarrei .
Carlos G. Navarro „Joaquin Espalter en Italia: A propósito de las aguadas y pinturas del Museo del Prado”, În: España y Alemania : Intercambio cultural en el siglo XIX, Karin Hellwig (Ed.), Iberoamericana, 2007ISBN: 978-84-8489-337-0 str. 145–174
Antoni Vigó i Marcé, Joaquim Espalter i Rull: en el centenari de la seva mort, Grup d'Estudis Sitgetans, 1980 ( Online )