PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Jacques Chirac

Nume la naștere	Jacques René Chirac
Poreclă	bison égocentrique
Născut	29 noiembrie 1932^[3]^[1]^[4]^[5]^[6] Paris, Île-de-France, Franța^[1]^[3]
Decedat	26 septembrie 2019 (86 de ani)^[7]^[4]^[8]^[9]^[10] Paris, Métropole du Grand Paris, Franța^[1]^[3]
Înmormântat	Cimitirul Montparnasse^[11]^[12]
Cauza decesului	cauze naturale (insuficiență renală)
Părinți	Abel François Marie Chirac[] Marie-Louise Valette[]
Căsătorit cu	Bernadette Chirac[*] (16 martie 1956–26 septembrie 2019)
Copii	Claude Chirac[] Laurence Chirac[]
Cetățenie	Franța^[1]
Religie	catolicism
Ocupație	funcționar guvernamental[*] politician
Locul desfășurării activității	Strasbourg Bruxelles
Limbi vorbite	limba franceză^[13]^[14]^[15] limba engleză limba rusă^[16]
Președintele Franței
În funcție 17 mai 1995 – 16 mai 2007^[1]
Precedat de	François Mitterrand
Succedat de	Nicolas Sarkozy
Coprincipe francez al Andorrei[*]
În funcție 17 mai 1995 – 16 mai 2007
Precedat de	François Mitterrand
Succedat de	Nicolas Sarkozy
Deputat al Franței
În funcție 23 iunie 1988 – 16 mai 1995
Succedat de	Jean-Pierre Dupont[*]
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	neuvième législature de la Cinquième République française[] dixième législature de la Cinquième République française[]
În funcție 2 aprilie 1986 – 3 aprilie 1986
Succedat de	Jean-Pierre Bechter[*]
Circumscripția	circonscription de la Corrèze de 1986 à 1988[*]
Legislatură	huitième législature de la Cinquième République française[*]
În funcție 2 iulie 1981 – 1 aprilie 1986
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	septième législature de la Cinquième République française[*]
În funcție 15 noiembrie 1976 – 22 mai 1981
Precedat de	Henri Belcour[*]
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	cinquième législature de la Cinquième République française[] sixième législature de la Cinquième République française[]
În funcție 2 aprilie 1973 – 6 mai 1973
Precedat de	Henri Belcour[*]
Succedat de	Henri Belcour[*]
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	cinquième législature de la Cinquième République française[*]
În funcție 11 iulie 1968 – 12 august 1968
Precedat de	Henri Belcour[*]
Succedat de	Henri Belcour[*]
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	quatrième législature de la Cinquième République française[*]
În funcție 3 aprilie 1967 – 7 mai 1967
Precedat de	François Var[*]
Succedat de	Henri Belcour[*]
Circumscripția	troisième circonscription de la Corrèze[*]
Legislatură	troisième législature de la Cinquième République française[*]
Prim-ministru al Franței
În funcție 20 martie 1986 – 10 mai 1988^[1]
Precedat de	Laurent Fabius
Succedat de	Michel Rocard
În funcție 27 mai 1974 – 25 august 1976^[1]
Precedat de	Pierre Messmer
Succedat de	Raymond Barre
Europarlamentar
În funcție 17 iulie 1979 – 28 aprilie 1980^[2]
Circumscripția	Franța
Legislatură	First European Parliament
Grup parlamentar	European Progressive Democrats[*]
Ales în	1979 European Parliament election[*]
Primar al Parisului[*]
În funcție 20 martie 1977 – 16 mai 1995^[1]
Precedat de	Jules Ferry[*]
Succedat de	Jean Tiberi[*]
Lider de partid în Adunarea pentru Republică[*]
În funcție 5 decembrie 1976 – 4 noiembrie 1994
Succedat de	Alain Juppé
Ministru de interne[*]
În funcție 27 februarie 1974 – 28 mai 1974
Guvern	Gouvernement Pierre Messmer III[*]
Precedat de	Raymond Marcellin[*]
Succedat de	Michel Poniatowski[*]
Ministru al agriculturii și dezvoltării rurale
În funcție 5 aprilie 1973 – 1 martie 1974
Guvern	Gouvernement Pierre Messmer II[*]
Precedat de	Jacques Chirac
Succedat de	Raymond Marcellin[*]
În funcție 7 iulie 1972 – 28 martie 1973
Guvern	Gouvernement Pierre Messmer I[*]
Precedat de	Michel Cointat[*]
Succedat de	Jacques Chirac
Ministru delegat pentru relațiile cu Parlamentul[*]
În funcție 7 ianuarie 1971 – 5 iulie 1972
Precedat de	Roger Frey[*]
Succedat de	Robert Boulin[*]
Președinte al consiliului general
În funcție 15 martie 1970 – 25 martie 1979
Consilier general la Corrèze
În funcție 1968 – 1988
Precedat de	Marcel Audy[*]
Succedat de	Georges Pérol[*]
Circumscripția	Cantonul Meymac

Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[] Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[] Premiul Ig Nobel (1996) Ordinul Bath în grad de Mare Cruce[] Ordinul Isabelei Catolica cu Colan[] (1999) Ordinul Vulturul Alb Ordinul Leul Alb[] (1997) Medalia comemorativă a celei de a 300-a aniversări a Sankt Petersburgului[] orden «Za zaslugi pered Otecestvom» I stepeni[*] ...mai multe...
Partid politic	LR (2015–prezent) UMP (2002–2007) RPR[] (1976–2002) Union des démocrates pour la République[] (1971–1976) Union pour la nouvelle République[*] (1962–1968) PCF (până la 1962)
Alma mater	Institut d'études politiques de Paris (1953) cours Hattemer[] Lycée Louis-le-Grand (1950) Școala Națională de Administrație din Franța (1959) Lycée Carnot[] Harvard Summer School[*]
Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Jacques René Chirac (; n. 29 noiembrie 1932, Paris, Île-de-France, Franța – d. 26 septembrie 2019, Paris, Métropole du Grand Paris, Franța) a fost un politician francez. A fost ales președinte al Republicii Franceze în 1995 și 2007, totodată co-principe al Andorrei.

Jacques Chirac a fost colaborator al președinților francezi Georges Pompidou în anii 1960 și Valéry Giscard d'Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 și prim-ministru în 1974 - 1976 și 1986 - 1988. A candidat pentru postul de președinte fără succes în 1981 și 1988, și a fost ales în 1995 și 2002.

Tatăl său a fost funcționar de bancă și apoi director la o companie aeriană. Chirac a studiat la:

Lycée Louis-le-Grand (a absolvit în 1950)
Institut d'Etudes Politiques 1951-1954 (servicii publice și politică)
Școala de vară Harvard în 1953
ofițer de cavalerie armorată în Saumur (locul 1)
Ecole Nationale d'Administration în 1959 (școală de elită pentru servicii guvernamentale; locul 10)

Și-a satisfăcut serviciul militar în Armata Franceză din 1954 până în 1957 și a fost recrutat în timpul războiului franco-algerian. În prezent este căsătorit cu Bernadette Chodron de Courcel, având două fiice, printre care și Claude Chirac. El este de credință romano-catolică.

Conservatorul Chirac a început politica ca un suspect de comunism: el a semnat Chemarea de la Stockholm și a vândut ziarul comunist "l'Humanité", fapt care a fost mai târziu o problemă pentru el când a dat la o academie pentru a deveni ofițer militar: deși meritele sale academice îl puneau pe primul loc printre studenți, armata nu dorea un ofițer comunist și a aranjat să intre ultimul, asigurându-i rolul de soldat. După ce s-a plâns, i-a fost returnat adevăratul loc și a devenit un ofițer. De asemenea, a avut probleme cu mersul în Statele Unite ale Americii din cauza McCarthy-ismului.

Carieră politică

Auditor al Curții de Conturi franceze (Cour des Comptes) din 1960.
S-a alăturat staffului prim-ministrului Georges Pompidou în 1962 (în funcția de secretar de stat pentru probleme sociale).
Ales pentru Adunarea Națională în 1967. În 1968, a jucat un rol foarte important în negocierea unui armistițiu în răscoala studenților și greva muncitorilor în mai 1968;
Secretar de stat pentru dezvoltarea economică și rurală în 1973;
Ministru al Dezvoltării Agricole și Rurale din 1973 până în 1974;
Ministru de Interne în 1974;
Prim-Ministru din 1974 până în 1976, și apoi din 1986 până în 1988;
Primar al Parisului, din 1977 până în 1995;
Președinte al Franței, din 1995.

Chirac a stat mult în politica de centru-dreapta ca și un politician gaullist, suporter al taxelor mai mici, al eliminării controalelor de prețuri, a pedepselor mari pentru crimă și terorism și a privatizării afacerilor.

Jacques Chirac a candidat pentru funcția de președinte în 1981, dar a fost învins de François Mitterrand. După alegerile din 1986, Mitterrand a trebuit să împartă puterea cu parlamentul de dreapta, forțând funcția de prim-ministru pentru Chirac. Chirac a fost învins din nou în alegerile prezidențiale din 1988 (de către Mitterrand), dar a rămas primar al Parisului și membru activ în parlament.

Chirac a fost în final ales ca și președinte al Franței în 1995, dar a trebuit să folosească mult timp pentru a reduce la tăcere electoratul deziluzionat. Șomajul în Franța rămâne printre cele mai mari din Uniunea Europeană iar grevele sunt foarte frecvente, predominante în sectorul public, în special în transportul de călători.

Chirac a fost de asemenea suspectat de corupție și de uzul banilor publici în scopuri personale când era primar al Parisului. Totuși, investigațiile despre rolul său în aceste probleme au fost suspendate până când a încetat să se mai bucure de imunitatea parlamentară față de procuratură. Acele suspiciuni au promovat showul satiric Les Guignols de l'Info pentru a introduce personajul-păpușă Super Menteur (Super Mincinos), format din o reprezentare a lui Chirac în un costum ca și al lui Superman.

Pe 14 iulie, 2002 în timpul sărbătorilor zilei naționale, Chirac a supraviețuit unei încercări de asasinat din partea unui individ ce avea o pușcă ascunsă într-o husă de chitară. Cel care a încercat asasinatul a tras un foc înspre locul unde se afla Jaques Chirac, fiind repede oprit de oamenii din jur. Atacatorul, Maxime Brunerie, a fost găsit ulterior iresponsabil, fiind astfel imposibil de a fi judecat într-un proces; grupul violent de extremă dreapta cu care a fost asociat, Unité Radicale a fost atunci dizolvat administrativ. El a fost de asemenea candidat pentru partidul Mouvement National Républicain la alegerile locale.

El nu a dorit război cu Irakul decât ca ultimă soluție (cu rezoluție și mandat a Consiliului de Securitate al ONU) în 2002 și 2003, cerând participarea inspectorilor ONU pentru mai mult timp. Împreună cu cancelarul german Gerhard Schröder și cu președintele rus Vladimir Putin, el a cerut diplomație în loc de război.

Prim-miniștri săi au fost:

Prim-Ministru	din	până în
Dominique de Villepin	2005
Jean-Pierre Raffarin	2002	2005
Lionel Jospin	1997	2002
Alain Juppé	1995	1997

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Deputații în Parlamentul European
^ ^a ^b ^c Fichier des personnes décédées mirror, accesat în 20 aprilie 2021
^ ^a ^b Jacques Chirac, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
^ Jacques René Chirac, Opća i nacionalna enciklopedija
^ Jacques Chirac, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ https://www.20minutes.fr/politique/1749119-20190926-ancien-president-republique-jacques-chirac-decede Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Jacques Chirac, AlKindi
^ Jacques Chirac (86) er død (în norvegiană bokmål), Verdens Gang, accesat în 26 septembrie 2019
^ Jacques Chirac, Genealogics
^ L'inhumation de Jacques Chirac aura lieu lundi au cimetière du Montparnasse (în franceză), LCI[*], 27 septembrie 2019
^ Jacques Chirac sera inhumé au côté de sa fille à Paris (în franceză), Le Monde, 30 septembrie 2019
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ https://www.lopinion.fr/edition/international/quand-jacques-chirac-pleurait-prof-russe-tribune-d-arnaud-dubien-199076 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe

Articol BBC news referitor la încercarea de asasinare

Predecesor: Francois Mitterrand	Președinte al Franței 1995 - 2007	Succesor: Nicolas Sarkozy
Predecesor: Pierre Messmer	Prim ministru al Franței 27 mai 1974 – 26 august 1976	Succesor: Raymond Barre
Predecesor: Laurent Fabius	Prim ministru al Franței 20 martie 1986 – 10 mai 1988	Succesor: Michel Rocard
Predecesor: Francois Mitterrand	Co-prinți de Andorra 1995 — 2007	Succesor: Nicolas Sarkozy