Iustin Pârvu

Iustin Pârvu

Arhimandritul Iustin Pârvu în februarie 2008.
Date personale
Născut10 februarie 1919
Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat16 iunie 2013, (94 de ani)
Neamț, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Petru Vodă Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicancer la stomac Modificați la Wikidata
Naționalitate România
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
OcupațieIeromonah Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iustin Pârvu (n. 10 februarie 1919, satul Poiana Largului, județul Neamț – d. 16 iunie 2013[1]) a fost un cunoscut duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț și un militant al Mișcării Legionare.[2]

Împreună cu Cleopa Ilie, Arsenie Boca, Ioanichie Bălan, Dumitru Stăniloae și Arsenie Papacioc, a fost un important reprezentant al ortodoxiei românești contemporane.[3]

A făcut vâlvă cu o teorie conspirativă, și anume că cipul din pașaport ar conține numărul fiarei.[4]

Biografie

Părintele Iustin Pârvu s-a născut, conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, pe 10 februarie 1919, în ziua de prăznuire a Sf. M. Mc. Haralambie, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, jud. Neamț. Părinții săi, oameni credincioși, Ana și Gheorghe i-au pus numele Iosif și l-au crescut în tradiția ortodoxă ducându-l duminica și în sărbători la mănăstirile din apropiere, Durău, Secu și Sihăstria.[5]

La 17 ani, atras de muntele Ceahlău pe care-l vedea de acasă, a intrat frate la Mănăstirea Durău, unde a cunoscut mari duhovnici deprinși cu rugăciunea inimii.[6]

A început studiile la Seminarul Cernica unde a avut colegi de seamă precum Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu Anania, arhimandriții Sofian Boghiu, Grigorie Băbuș și Gherasim Iscu. După desființarea acestuia a continuat la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea.[7]

În perioada 1938-1940 a fost membru activ al Mișcării Legionare.

În anul 1940 a fost tuns în monahism, la 7 octombrie 1940 a fost hirotonit ierodiacon iar în 20 august 1942 a fost hirotonit ieromonah. Între 1942-1944, a fost numit preot misionar pe frontul de est până la Odessa participând împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte” la luptele din cel de Al Doilea Război Mondial.[5]

După război și-a continuat studiile la Seminarul din Roman, de unde pe 14 mai 1948, chiar înainte de absolvire a fost arestat și condamnat la 12 ani de închisoare din motive politice. A trecut prin aproape toate închisorile comuniste din Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie și Pitești. A primit o nouă condamnare în anul 1960 pentru refuzul de a renunța la credință. Întrebat ce va face după ce va fi eliberat, a răspuns: „O iau de unde am lăsat-o cu slujirea Bisericii!” motiv pentru a mai primit incă patru ani de detenție. Eliberarea va veni în anul 1964 dar a fost obligat să mai lucreze un timp în domeniul forestier.[5]

A fost primit la Mănăstirea Secu unde a slujit ca ieromonah între anii 1966-1975 avându-l ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru. În toamna anului 1975 a plecat la Mănăstirea Bistrița unde a slujit până în 1990 alături de părintele Ioanichie Balan. A revenit pentru un an la Mănăstirea Secu apoi a înființat în satul natal, pentru călugari, în anul 2000 Mănăstirea Petru Vodă, iar pentru monahii, Mănăstirea Paltin-Petru Vodă.[6] Cu ocazia sfințirii acesteia, în 2008, la data de 2 noiembrie, a fost ridicat din gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit..

Pe lângă aceste mănăstiri a mai ridicat un așezământ de educație pentru copiii săraci, un cămin pentru persoane vârstnice cu cabinet medical, stomatologic și de fizoterapie precum și un laborator care prepară produse naturiste pentru diferite afecțiuni.[6]

Iubitor de cultură și educație creștină în anul 2003 înființat o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită Glasul Monahilor reeditată în 2008 sub numele Atitudini.[5]

În 2009 a inițiat o campaniei împotriva actelor cu cip, lansând un APEL către țară

A trecut la cele veșnice în seara zilei de 16 iunie 2013.[8]

Controverse

Una dintre controversele referitoare la Iustin Pârvu este legată de aniversările a 90, respectiv 92 de ani, când, conform unor înregistrări video postate pe YouTube, un grup de măicuțe de la Mănăstirea Petru Vodă i-au cântat starețului „Sfânta tinerețe legionară”.[9][10][11]

Moștenirea

La Poiana Teiului din județul Neamț, Iustin Pârvu este cetățean de onoare, are un bust ridicat în curtea primăriei, iar o școală îi poartă numele.

Cu și despre părintele Iustin Pârvu

Părintele Iustin Pârvu - realizat de Paul Mecet, pictură pe lemn în ulei, 1999, 35 x 60 cm

Note

  1. ^ Părintele Justin Pârvu a murit. Marele duhovnic va fi înmormântat joi în incinta Mănăstirii Petru Vodă, 16 iunie 2013, Jurnalul Național, accesat la 27 noiembrie 2016
  2. ^ „Parintele Justin Parvu despre Mișcarea Legionară”. 
  3. ^ „Sfintii din zilele noastre”. 
  4. ^ Biro, Attila (). „VIDEO Sminteala cipurilor pe dealul Mitropoliei: Diavolul e in cip, in 2012 vine Apocalipsa, masoneria si guvernul mondial condus de un anticrist”. HotNewsRo. Accesat în . 
  5. ^ a b c d „PORTRET: Părintele Iustin Pârvu – unul dintre cei mai de seamă martiri, misionari și duhovnici ai României”. radioromaniacultural.ro. Accesat în . 
  6. ^ a b c „Viața Pr. Justin – Filmul "Justin"”. . Accesat în . 
  7. ^ „Viața Arhimandritului Justin Pârvu | Doxologia”. doxologia.ro. . Accesat în . 
  8. ^ Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul și Mîntuitorul nostru, accesat 17 iunie 2013.
  9. ^ Centrului pentru Combaterea Antisemitismului atenționează Patriarhia: Măicuțele îi cântă părintelui Justin Pârvu "Sfânta tinerețe legionară", 20 februarie 2011, Adevărul, accesat la 27 noiembrie 2016
  10. ^ VIDEO Maicute de la Manastirea Petru Voda ii canta parintelui Justin Parvu "Sfinta tinerete legionara". Protest oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului - Esential, 20 februarie 2011, Redactia Stiri, HotNews.ro, accesat la 27 noiembrie 2016
  11. ^ Pentru cine se cântă "Sfântă tinerețe legionară". Pentru BOR? Arhivat în , la Wayback Machine., 23 februarie 2011, Sabina Fati, România liberă, accesat la 27 noiembrie 2016

Legături externe

Web site-uri

Interviuri

Imagini

Video-uri