Iodură de taliu
structura 3D
Denumiri
Alte denumiri	Iodură de taliu (I)
Identificare
SMILES I[Tl]
Număr CAS	7790-30-9
PubChem CID	6432721 62679, 6432721
Informații generale
Formulă chimică	TlI
Aspect	cristale galbene sau albe, care devin roșii peste 170 °C
Masă molară	331.29 g/mol
Proprietăți
Densitate	7,29 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	442 °C, 715 K, 828 °F
Punct de fierbere	823 °C, 1096 K, 1513 °F
Solubilitate	greu solubil în apă
Toxic, Periculos pentru mediu,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Iodura de taliu este o sare a taliului cu acidul iodhidric cu formula TlI. Este greu solubilă în apă și are o culoare galben-albă.

• Sub acțiunea luminii, iodura de taliu se descompune:

${\displaystyle \mathrm {2TlI\ {\stackrel {\xrightarrow {h\nu }}{\xleftarrow[{\ \ \ }]{}}}\ 2TlI_{1-x}+xI_{2}} }$

• În reacția cu acidul sulfuric, se obține acid iodhidric și sulfat acid de taliu:

${\displaystyle \mathrm {TlI+H_{2}SO_{4}\ {\xrightarrow {}}\ TlHSO_{4}+HI\uparrow } }$

• Este redusă de către hidrogen la taliu metalix și la acid iodhidric:

${\displaystyle \mathrm {2TlI+H_{2}\ {\xrightarrow {T}}\ 2Tl+2HI} }$

Iodura de taliu se obține prin reacția dintre o iodură (alcalină sau incoloră) și azotatul de taliu:

${\displaystyle \mathrm {KI+TlNO_{3}\longrightarrow TlI+KNO_{3}} }$

O altă metodă de obținere este sinteza dintre elemente:

${\displaystyle \mathrm {2Tl+I_{2}\ {\xrightarrow {T}}\ 2TlI} }$

Sau prin acțiunea dintre acidul iodhidric și oxidul, carbonatul sau hidroxidul de taliu:

${\displaystyle \mathrm {Tl_{2}O+2HI\ {\xrightarrow {}}\ 2TlI\downarrow +H_{2}O} }$

${\displaystyle \mathrm {TlOH+HI\ {\xrightarrow {}}\ TlI\downarrow +H_{2}O} }$

${\displaystyle \mathrm {Tl_{2}CO_{2}+2HI\ {\xrightarrow {}}\ 2TlI\downarrow +CO_{2}\uparrow +H_{2}O} }$

• Iodură de taliu este introdusă în lămpile de iluminat cu halogenuri.
• Iodura de taliu ultrapură este folosită ca detector de radiații de unde scurte.

• Ripan, Raluca (1961). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. pp. 155
• Химическая энциклопедия / Редкол.: Кнунянц И.Л. и др.. — М.: Советская энциклопедия, 1995. — Т. 4. — 639 с. — ISBN 5-82270-092-4
• Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 2-е изд., испр. — М.-Л.: Химия, 1966. — Т. 1. — 1072 с.
• Справочник химика / Редкол.: Никольский Б.П. и др.. — 3-е изд., испр. — Л.: Химия, 1971. — Т. 2. — 1168 с.
• Рипан Р., Четяну И. Неорганическая химия. Химия металлов. — М.: Мир, 1971. — Т. 1. — 561 с.

Acest articol despre o iodură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.