Iodură de potasiu
Sticlă de ceas cu iodură de potasiu
Denumiri
Alte denumiri	iodură potasică
Identificare
SMILES [K+].[I-][1]
Număr CAS	7681-11-0
ChEMBL	CHEMBL1141
PubChem CID	4875
Informații generale
Formulă chimică	KI
Aspect	cristale de culoare albă
Masă molară	166,0028 g/mol
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	212 °C
Punct de fierbere	440 °C
Solubilitate	bună în apă 2160 g/l la 20 °C
Miros	inodor
NFPA 704
0 1 0 -
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod și hidroxid de potasiu. Eliberează iod prin reacție cu clorul sau acidul sulfuric și servește la tratarea carenței de iod precum și ca prim ajutor în caz de contaminare radioactivă.

La electroliza iodurii de potasiu se obține iod elementar.

Precipitarea iodurii de cupru:În reacția cu sulfatul de cupru, iodura de potasiu precipită iodura de cupru (II) care, fiind instabilă, trece în monoiodură de cupru, după reacția:

${\displaystyle \mathrm {4KI(aq)+2CuSO_{4}\longrightarrow 2K_{2}SO_{4}+2CuI_{2}} }$

${\displaystyle \mathrm {2CuI_{2}=2CuI+I_{2}} }$

Procedura Wagner: Acest procedeu ajută la obținerea iodului și implică o iodură alcalină; cel mai adesea, se folosește iodura de potasiu, care este tratată, în mediu acid, cu clorură de fier (III). În urma reacției rezultă clorură de fier (II), clorură de potasiu și iod elementar:

${\displaystyle \mathrm {2FeCl_{3}+2KI\longrightarrow 2FeCl_{2}+2KCl+I_{2}} }$

Procedeul scoțian (Metoda Wollaston): Prin tratarea la cald a unui amestec de iodură de potasiu cu bioxid de mangan și acid sulfuric de concentrație 50%, se obține sulfat de potasiu, sulfat de mangan, iod elementar și apă:

${\displaystyle \mathrm {2KI+MnO_{2}+2H_{2}SO_{4}\longrightarrow K_{2}SO_{4}+MnSO_{4}+I_{2}+2H_{2}O} }$

Iodul radioactiv este unul dintre produsele secundare ale reacției chimice a uraniului din centralele electrice nucleare.^[2] În condițiile în care tiroida tinde să acumuleze iod radioactiv, persoanele aflate în pericol pot lua iodură de potasiu, ce conține iod stabil și apără glanda tiroidă.^[2][3]

• Manual de lucrări practice de chimie anorganică (Metaloizi), de Acad. Prof. Raluca Ripan, Editura Didactică și Pedagogică, 1961, pp. 140-141

Acest articol despre o iodură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.