Ioan Henric al IV-lea, Conte de Gorizia

Ioan Henric al IV-lea
Conte de Gorizia

Ioan Henric al IV-lea (portret de Antoni Boys)
Date personale
Născut1322 Modificați la Wikidata
Gorizia, Friuli-Veneția Giulia, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (16 ani) Modificați la Wikidata
Gorizia, Friuli-Veneția Giulia, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRosazzo[*]​ Modificați la Wikidata
PărințiHenric al III-lea
Beatrix von Bayern[*][[Beatrix von Bayern |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMeinhard al V-lea[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna de Austria[*]​ (–)
Anna de Austria[*]​ (din ) Modificați la Wikidata
Ocupațiefeudal[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriconte de Gorizia[*]​
Familie nobiliarăCasa de Gorizia
Conte de Gorizia[*]​ Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Henric al IV-lea (în germană Johann Heinrich IV; n.c. 1322/1323 – d. 17 martie 1338)[1] aparținând Liniei Albertine a Casei de Gorizia, a fost conte de Gorizia din 1323 până la moarte.

Ioan Henric a fost unicul fiu al contelui Henric al III-lea cu cea de-a doua sa soție, Beatrice de Bavaria (1306–1330), fiica ducelui Ștefan I al Bavariei.[2] La moartea tatălui său pe 24 aprilie 1323, Ioan Henric a moștenit comitatul Gorizia, dar fiind minor s-a aflat sub tutela mamei sale și a unchiului său, Albert al II-lea. Deoarece Ioan Henric a murit timpuriu, el nu a guvernat niciodată independent.

Blazonul Liniei Albertine a Casei de Gorizia (Codex Ingeram, 1459)

În 1335 el a fost logodit la Beatrice de Sicilia, fiica Elisabetei de Carintia, regina Siciliei. Elisabeta a renunțat în numele fiicei ei la drepturile privind Tirolul și Carintia, însă această logodnă a fost anulată de mama lui Ioan Henric, care a decis să stabilească legături familiale cu noii conducători ai Carintiei din familia de Habsburg.[3]

În 1336 Ioan Henric s-a căsătorit cu Anna de Austria (d. 1343), fiica lui Frederic cel Frumos, antiregele romano-german care era înrudit cu conții de Gorizia prin mama sa, Elisabeta de Gorizia-Tirol. Căsătoria lor a rămas fără urmași, iar la moartea lui Ioan Henric în 1338 moștenirea a fost preluată de cei trei fii ai unchiului său Albert al II-lea, și anume Albert al III-lea (până în 1374), Henric al V-lea (până în 1362) și Meinhard al VI-lea (până în 1385).

Ioan Henric a fost înmormântat în biserica parohială Rosazzo din Udine.[4]

Note

  1. ^ „Heinrich-3-Graf von Görz + 1323”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  2. ^ „genealogie-mittelalter.de”. www.genealogie-mittelalter.de. Accesat în . 
  3. ^ Wilhelm Baum: Die Grafen von Görz in der europäischen Politik des Mittelalters, Klagenfurt 2000, ISBN 3-902005-04-1, p. 139.
  4. ^ „Ioan Henric în Dicționarul Biografic al Enciclopediei Treccani” (în italiană). www.treccani.it. Accesat în . 

Bibliografie

  • Wilhelm Baum: Die Grafen von Görz in der europäischen Politik des Mittelalters, Klagenfurt 2000, ISBN 3-902005-04-1.
  • Anthony Stokvis: Manuel d'histoire, de généalogie et de chronologie de tous les États du globe, depuis les temps les plus reculés jusqu'à nos jours, Brill à Leyde 1889, reeditat în 1966, vol. II, cap. VI C 1 și tabelul genealogic nr. 11 (Généalogie des comtes de Goritz et de Tyrol).
  • Peter Štih: Studien zur Geschichte der Grafen von Görz. Die Ministerialen und Milites der Grafen von Görz in Istrien und Krain, Editura Oldenburg, Viena 1996, ISBN 978-3-486-64834-8.