Acest articol are nevoie de atenția unui expert în medicină. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!
Infecții cu transmitere sexuală
" Sifilisul este o boală periculoasă, dar poate fi tratată." Poster care încurajează tratarea bolii, ce afișează un text și modelul unei ancore și a unei cruci. Publicat între 1936 și 1938.
Peste 30 de tipuri diferite de bacterii, virusuri și paraziți pot cauza ITS-uri.[1] ITS-urile bacteriene includ, printre altele, infecții cu Chlamydia, gonoreea și sifilisul. ITS-urile virale includ, printre altele, herpesul genital, HIV sau SIDA și negii genitali. IST-urile parazitice cuprind, printre altele, tricomonaza. De obicei acestea sunt transmise prin contact sexual, dar există anumite ITS-uri ce pot fi răspândite prin intermediul sângelui sau a țesuturilor contaminate, prin alăptare sau în timpul nașterii.[1] Testele de diagnosticare a ITS-urilor sunt disponibile fără probleme în țările dezvoltate, dar acest lucru nu se aplică întotdeauna celor în curs de dezvoltare.[1]
Prevenire și tratament
Cea mai eficientă metodă de prevenire a ITS-urilor este renunțarea la sex.[3] De asemenea, anumite vaccinuri pot scădea riscul anumitor infecții, inclusiv hepatita B și anumite tipuri de HPV.[3] Anumite practici de sex protejat, cum ar fi folosirea prezervativelor, un număr mai restrâns de parteneri sexuali și relațiile de cuplu în care fiecare partener face sex doar cu celălalt scade acest risc.[1][3]Circumcizia la bărbați poate fi eficientă pentru a preveni anumite infecții.[1] Majoritatea ITS-urilor pot fi tratate sau vindecate.[1] Dintre cele mai comune infecții, pot fi vindecate sifilisul, gonoreea, chlamydia, tricomonaza urogenitală, în timp ce herpesul, hepatita B, HIV/SIDA și HPV-ul pot fi tratate, dar nu vindecate.[1] La unele organisme, precum gonoreea, s-a dezvoltat o rezistență la anumite antibiotice.[4]
Epidemiologie și istoric
În anul 2008, s-a estimat că 500 de milioane de oameni erau infectați, fie cu sifilis, gonoree, chlamydia sau tricomonază.[1] Cel puțin încă 530 de milioane de oameni aveau herpes genital și 290 de milioane de femei erau infectate cu virusul papiloma uman.[1] Alte ITS-uri decât HIV-ul au dus la 142.000 de decese în anul 2013.[5] În Statele Unite ale Americii erau 19 milioane de noi cazuri de infecții cu transmitere sexuală în anul 2010.[6] Documentele istorice privind ITS-urile datează cel puțin de la menționarea acestora în papirusul Ebers, în jurul anului 1550 Î.H. și din Vechiul Testament.[7] Adesea, aceste boli sunt asociate cu rușinea și stigmatizarea.[1] De obicei, termenul infecție cu transmitere sexuală este preferat celui de boală cu transmitere sexuală sau boală venerică, deoarece îi include pe aceia care nu au o boală simptomatică.[8]
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS/BTS) sunt infecțiile care se transmit la contactul sexual între 2 persoane. Cele mai cunoscute ITS:
Fungi și germeni comuni (comensali, condiționat-patogeni, se pot transmite prin contact sexual dar pot, de asemenea, sa se manifeste și să colonizeze mucoasele in lipsa oricărui contact sexual, prin dezechilibrul florei):
^Patrick R. Murray, Ken S. Rosenthal, Michael A. Pfaller, (). Medical microbiology (ed. 7th ed.). St. Louis, Mo.: Mosby. p. 418. ISBN9780323086929.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^Centers for Disease Control and Prevention, (CDC) (). „Update to CDC's Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2010: oral cephalosporins no longer a recommended treatment for gonococcal infections”. MMWR. Morbidity and mortality weekly report. 61 (31): 590–4. PMID22874837.
^GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (). „Global, regional, and national age-sex specific all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013”. Lancet. 385 (9963): 117–71. doi:10.1016/S0140-6736(14)61682-2. PMID25530442.