Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la Regimentul 62 Infanterie (Prusia) la 14 aprilie1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război.
În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în Statul Major General, unde a promovat până la funcția de șef al Direcției Transporturi. După Primul Război Mondial a scris o carte în care a combătut concepția lui von Moltke de ducere a războiului. La 16 iunie1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tron.[1]
La izbucnirea Primului Război Mondial, von Staabs era la comanda Diviziei 37 Infanterie. În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene.
În perioada 15 iunie1915 la 6 iulie1916 von Staabs a fost comandant al Diviziei 3 Infanterie. Divizia a luat parte în bătălia de spargere a fontului rusesc de la Przasnysz și la luptele de urmărire de pe cursul inferior al râului Narew. În septembrie forțele diviziei au atins localitatea Wolkowysk ocupând începând cu 20 octombrie 1916 sectorul Narotsch – Dryswjatysee, luptele transformându-se aici într-un lung război de tranșee.
La 7 iulie1916 von Staabs îi succede generalului Otto von Lauenstein la comanda Corpului XXXIX Rezervă. După intrarea României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Aici a participat la Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale au ocupat Ploieștiul și au intrat în București, la 6 decembrie 1916.[2][3]
În primăvara anului 1917 Corpul XXXIX Rezervă condus de von Staabs a participat la Bătălia de la Mărășești.[3] Pentru faptele sale de arme, von Staabs a primit la 11 decembrie1916 cea mai înaltă distincție militară germană, ordinul „Pour le Mérite”.
La 3 decembrie1917, von Staabs a fost avansat la gradul de general de infanterie. Forțele corpului au participat ca parte a Armatei 2 la ofensiva germană de primăvară din 1918. Între 17 martie și 22 mai 1918 von Staabs a deținut pe lângă comanda Corpului XXXIX Rezervă și pe cea a Corpului XIII Armată (Regatul Württemberg). Pentru modul cum și-a condus trupele în luptă a primit ordinul „Pour le Mérite”, cu frunze de stejar, la 15 mai1918.
Lucrări
Aufmarsch nach zwei Fronten. Auf Grund der Operationspläne von 1870–1914.[1]
Distincții și recunoașteri
Pentru activitatea sa ca militar, Hermann von Staabs a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:[4]
^Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
^Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
^ abConstantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989,
^Rangliste der Königlich Preußischen Armee und des XIII. (Königlich Württembergischen) Armeekorps für 1914, Hrsg.: Preußisches Kriegsministerium|Kriegsministerium, Ernst Siegfried Mittler & Sohn, Berlin 1914, S. 82.
^Karl-Friedrich Hildebrand and Christian Zweng, Die Ritter des Ordens Pour le Mérite des I. Weltkriegs, Volume 1 A–G, Osnabrück: Biblio, 1999, ISBN 9783764825058, pp. 481–82 de
Bibliografie
roLimba română
Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
deLimba germană
Hans Friedrich Hübner: Offizier-Stammliste des 2. Oberrheinischen Infanterie-Regiments Nr. 99. E.S. Mittler & Sohn. Berlin 1906. S. 77.
Ludwig Reiners, In Europa gehen die Lichter aus. Der Untergang des Wilhelminischen Reiches, Beck, München 1954
Hanns Möller, Geschichte der Ritter des Ordens „pour le mérite“ im Weltkrieg. 2 Bände, Berlin 1935
Rangliste der Königlich Preußischen Armee und des XIII. (Königlich Württembergischen) Armeekorps für 1914, Hrsg.: Kriegsministerium, Ernst Siegfried Mittler & Sohn, Berlin 1914, p. 82
.svg){kind=small}
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
