Henric al IX-lea de Bavaria

Henric al IX-lea
Duce al Bavariei

Henric și soția sa, Wulfhilda
Date personale
Născut1075[1] Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Ravensburg, Sfântul Imperiu Roman[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatAbația Weingarten[*]​ Modificați la Wikidata
PărințiWelf I de Bavaria
Iudita de Flandra Modificați la Wikidata
Frați și suroriWelf al II-lea de Bavaria Modificați la Wikidata
Căsătorit cuWulfhilda de Saxonia ()[3] Modificați la Wikidata
CopiiHenric al X-lea de Bavaria
Iudita de Welf[3]
Welf al VI-lea[4]
Conrad de Bavaria[*]​[4]
Sofia de Bavaria[*]​[4]
Matilda de Bavaria[*]​[4]
Wolfhilda de Bavaria[*]​[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce al Bavariei (–)
Familie nobiliarăDinastia Welfilor
Duce al Bavariei
Domnie1120 – 1126
PredecesorWelf al II-lea
SuccesorHenric al X-lea
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Henric al IX-lea, supranumit cel Negru (n. 1075 – d. 13 decembrie 1126), membru al Casei Welfilor, a fost duce de Bavaria între 1120 și 1126.

Biografie

Henric a fost cel de al doilea fiu al ducelui Welf I de Bavaria și al soției sale, Iudita de Flandra. Încă de tânăr a administrat proprietățile familiei de la sud de Alpi. Prin căsătoria cu Wulfhild, fiica ducelui Magnus de Saxonia, el a preluat parțial proprietățile Billungilor din Saxonia.

În 1116 Henric s-a alăturat campaniei întreprinse în Italia de împăratul Henric al V-lea.

În 1106 când a murit socrul său, Magnus de Saxonia, Henric a sperat să preia Ducatul de Saxonia, dar s-a lovit de opoziția noului rege german, Henric al  V-lea care, la mijlocul aceluiași an, l-a înfeudat pe contele Lothar de Süpplinburg (devenit mai târziu rege german și împărat roman sub numele Lothar al III-lea).

Dat fiind că fratele său, ducele Welf al II-lea de Bavaria, a murit fără a avea urmași, Henric a preluat domnia în Ducatul de Bavaria.

La alegerea regelui german în 1125, Henric a acordat sprijin ginerelui său, ducele Frederic al II-lea al Suabiei (din familia Hohenstaufen) după care și-a modificat opțiunea, supunându-se lui Lothar al III-lea după ce acesta a promis că Gertruda, singura sa fiică și moștenitoare, se va căsători cu fiul lui Henric, viitorul duce Henric al X-lea.[5]

După ce Lothar a devenit rege și l-a expulzat pe Frederic de Hohenstaufen, în 1126 Henric a abdicat din poziția de duce de Bavaria și s-a retras la abația Weingarten, fondată de familia sa, pentru a nu lua parte de persecuția asupra ginerelui său. El a murit la scurtă vreme după aceea și a fost înmormântat la Mănăstirea Weingarten.

Supranumele „cel Negru” i-a fost atribuit abia în secolul al XIII-lea. În istoria Saxoniei arborii genealogici îl menționează însă ca Henric Welful cel mai târziu începând din secolul al XVI- lea deoarece aparținând familiei Welfilor trebuia să fie deosebit de Henric Leul.[6][7]

Căsătorie și descendenți

Căsătoria dintre Henric și Wulfhilda a avut loc între 1095 și 1100. Copiii rezultați din această căsătorie au fost:[8]

  • Iudita, căsătorită cu ducele Frederic al II-lea de Suabia;
  • Conrad (d. 17 martie 1126);
  • Henric, duce de Bavaria sub numele Henric al X-lea;
  • Welf, margraf al Toscanei;
  • Sofia (d. înainte de 1147), căsătorită cu ducele Berthold al III-lea de Zähringen și apoi cu Leopold I, ducele Stiriei;
  • Wulfhilda (d. după 1160), căsătorită cu contele Rudolf de Bregenz;
  • Matilda (d. 1183), căsătorită cu margraful Diepold al IV-lea de Vohburg și apoi cu contele Gebhard al III-lea de Sulzbach.

Note

  1. ^ „Henric al IX-lea de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Henric al IX-lea de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Kindred Britain 
  4. ^ a b c d e The Peerage 
  5. ^ Knut Görich: Die Staufer. Herrscher und Reich (Becksche Reihe 2393), Editura Beck, München 2006, ISBN 3-406-53593-3, p. 26.
  6. ^ Johann Agricola: Warhafftige Abcontrafactur und Bildnis der Groß-Hertzogen auch Chur und Fürsten, Dresden 1608, nr. 11: Von Gottes Gnaden Hertzog Heinrich der Welff.
  7. ^ Georg Voss: Großherzogthum Sachsen-Weimar-Eisenach: Verwaltungsbezirk Eisenach: Amtsgerichtsbezirk Eisenach – die Wartburg, Jena 1917, p. 381 (picturi și alte reprezentări din secolul al XVI-lea care îl indică cu numele Henric Lupul („Heinrich der Welph”)
  8. ^ Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7, p. 12.

Bibliografie

  • Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7.