Provine dintr-o familie distinsă. Despre tinerețea sa nu se cunosc multe date. A trăit în epoca Renașterii, când pictura și arhitectura au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare și implicau metode noi de cercetare în geometrie.
În perioada 1623 - 1630, ține cursuri de specializare cu muncitorii, predând lecții de geometrie legate de construcții, dulgherie etc., ceea ce îi aduce popularitate.
Desargues a introdus noțiunea de fascicul de raze și de plane și a definit familiile de drepte paralele și familiile de plane paralele ca fascicule având centrul, respectiv dreapta de intersecție situată la infinit. Pe această bază a construit teoria conicelor. S-a ocupat de proprietățile involutive ale fasciculelor de drepte, ale patrulaterelor înscrise într-o conică, ale patrulaterelor înscrise într-o conică și tăiate de o transversală și de secțiunile conice prin plane. Aceste probleme au mai fost studiate ulterior și de Blaise Pascal. Axiomatica elaborată de Desargues și-a găsit aplicații în cristalografie.
În 1636 Desargue a formulat teorema triunghiurilor omoloage (teorema lui Desargues).
